Arad: Ştefan Statnic: „Fără actor nu există teatru”

Tânărul actor este angajat al Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ din  Arad din toamna anului trecut, după ce a stat şapte ani în SUA, unde consideră că s-a format ca adult.

A ajuns să facă teatru la insistenţele unei vecine, profesoară de română şi prietenă de familie cu părinţii săi. „Dânsa le-a sugerat părinţilor mei să mă îndrume spre o trupă de teatru. Aşa am ajuns să fac parte din două trupe de amatori: Passion şi Teatrul Veşnic Tânăr”, a povestit Ştefan Statnic. În prima trupă a lucrat sub coordonarea profesoarelor Marinela Fleşeriu şi Ioana Brânzeu, iar în cea de-a doua a fost alături de actriţa Emilia Dima Jurcă. De fapt, aceasta din urmă a fost cea care i-a declarat de la prima întâlnire că „te face mama actor”.
„A fost o întâmplare foarte drăguţă, de care îmi aduc aminte cu plăcere. La prima întâlnire, doamna Emilia Dima Jurcă m-a pus să citesc o poezie de Eminescu. Când am terminat, a exclamat, mai mult ca pentru sine, «nu e rău prostovanul ăsta». Mai apoi, s-a întors către mine şi mi-a zis: «te face mama actor!»”, şi-a amintit actorul arădean.
Mai apoi, a venit firesc alegerea facultăţii de Teatru şi Film din Cluj, o perioadă despre care Ştefan spune  că a fost ocazia lui de a se manifesta plenar şi liber, iar rezultatele nu au întârziat să apară. A urmat cursurile la clasa profesorului doctor Bacs Miklos, între anii 1996 şi 1999.

Experienţa americană
După facultate a plecat în SUA „cu un rucsac în spate”. „Am trăit acolo şapte ani şi jumătate, dar nu am vrut să rămân. Am lucrat ca şi mecanic auto la o firmă de autocare, apoi am fost manager la aceeaşi firmă şi după aceea am lucrat ca ospătar. Experienţa acelor ani a fost cu adevărat deosebită şi a fost una din care am învăţat foarte multe. De fapt, acolo m-am descoperit şi m-am format ca adult”, a mai adăugat tânărul actor.

„România nu are o şcoală de regie”
Din toamna lui 2008 a fost angajat la Teatrul Clasic din Arad, alături de alţi patru colegi de generaţie, instituţie cu care a mai colaborat şi înainte.
Despre teatru spune că îi place „cel care începe şi se termină cu actorul, căci fără actor nu există  teatru”. A mai spus că teatrul românesc suferă de această meteahnă, a uitării actorului într-un „colţ prăfos de scenă” şi a înlocuirii lui cu artificii.
„Vina este a istoriei. Comunismul a făcut să dispară foarte multe dintre meşteşuguri, dintre meseriaşii adevăraţi, lucru valabil şi în şcoala de teatru. În special, în şcoala de regie. România duce lipsă de o şcoală de regie”, a concluzionat cu tristeţe Ştefan Statnic.

Cu ce mari regizori ţi-ar plăcea să lucrezi?
Cu Silviu Purcărete şi cu maestrul Esrig David. Cu acesta din urmă am lucrat la o serie de work-shopuri şi am fost foarte impresionat de viziunea şi de stilul său de lucru. Din păcate, montează foarte rar în România.

Care este rolul pe care ţi-l doreşti cel mai mult?
Sunt multe astfel de roluri pe care mi le-aş dori. Unul dintre ele este cel creionat de Chuck Palahniuk în cartea Fight Club. De altfel, îmi şi doresc să fac un one man show după această carte.

Cum te vezi peste 15 ani?
La fel de copil, împlinit sentimental, cu mulţi copii şi tot pe scenă.

Profil
născut - 7 martie 1977, Arad
educaţie - Facultatea de Teatru şi Film Cluj Napoca
experienţă - actor, Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad
familie - necăsătorit

Ce-i place
Lui Ştefan Statnic îi plac fotografia, ciclismul, istoria şi oenologia. „Îmi plac foarte mult instantaneele, fotografiile de stradă, momentele de adevăr ale oamenilor, acele expresii surprinse întâmplător”, a spus tânărul actor.

Ce nu-i place
Nu îi plac ipocrizia, răutatea şi frigul. Ştefan Statnic susţine că nu îi plac nici lucrurile urâte, false şi forţate. De aici şi dispreţul pentru ipocrizie şi răutate. „Nu îmi plac aceste lucruri. Mă indispun şi mă întristează”.