Arad: Ramona Semişan ajută copiii să-şi găsească un model

Tânăra a ajuns profesoară de religie dintr-o pură întâmplare şi acum îi place atât de mult ceea ce face încât nu ar mai renunţa la această meserie pentru nimic în lume.

Ramona recunoaşte că nu a visat de mică să devină profesor de religie. Însă, în ultimul an de liceu a primit „un semn“, în timp ce căuta să-şi croiască un drum în viaţă. „Eram în anii terminali ai liceului şi căutam o facultate pe care să o urmez. Îmi plăcea limba română, engleza, franceza. Mă orientam spre o asemenea facultate, dar s-a înfiinţat secţia «Teologie-Litere» în Arad şi am ştiut că acolo e locul meu. Parcă se înfiinţase pentru mine“, îşi aminteşte Ramona Semişan.
Chiar dacă la prima vedere totul pare simplu, admiterea la facultate a fost o adevărată provocare. A trebuit să susţină probe eliminatorii din Vechiul Testament, Noul Testament, Liturgică. „Abia după ce am primit calificativul «admis» la problele eliminatorii am susţinut examenele scrise la literatura română, gramatică  şi dogmatică. Eu nu făcusem o oră de religie în şcoală. Am fost nevoită să cer ajutorul preoţilor sau al seminariştilor pentru cărţi, am fost autodidact, iar la dogmatică am reuşit să iau nota 9 la admitere“, a mai susţinut Ramona Semişan.

Îşi doreşte să formeze oameni
Începutul  carierei nu a fost unul dintre cele mai faste. În ultimul an de facultate, a dorit să se angajeze ca profesor suplinitor în Hunedoara. Însă, a pierdut postul cu examenul de titulatură, luat cu media 8.50. „Eu zic că am fost nedreptăţită, dar în anul următor am luat examenul la o şcoală mai puţin bună“, a declarat Ramona Şemişan.
Îşi aduce aminte cu emoţie de primele ore petrecute la catedră. Elevii i-au fost aproape, colegii dascăli, de asemenea, astfel că făcând totul cu mult suflet a ajuns să realizeze că asta îşi doreşte: să formeze „oameni”. „Cea mai mare satisfacţie profesională este apropierea sufletească de elevii mei, larga lor deschidere şi implicare la activităţile mele, rezultate vizibile în schimbarea în bine a comportamentului lor, atitudini pozitive  ale lor, care au luat locul celor negativiste, egoiste“, a povestit profesoara. 

O doare pierderea unui elev
În cariera sa, Ramona a întâlnit şi momente mai triste. Dat fiind faptul că îşi iubeşte toţi elevii, o doare durerea lor şi se bucură de fericirea lor. „Cea mai tristă experienţă de până acum am trăit-o în Hunedoara, când un elev  din clasa I, rămas singur acasă deoarece părinţii plecaseră după fier vechi, s-a sinucis, spânzurându-se cu un cablu. Lipsa lui în bancă mă afectează şi azi“, a mărturisit Ramona.

Întrebări şi răspunsuri
E suficient să le predaţi copiilor numai materia din manual?
Nu. Trebuie să-i atragem în activităţi care să-i responsabilizeze. Am iniţiat un proiect care vizează prevenirea violenţei în şcoli, şi un proiect privind protejarea mediului. Sper să obţinem finanţare europeană pentru proiectele „,Noi  încercăm  să  ne  schimbăm, încercaţi  şi  dumneavoastră  să ne priviţi  altfel“ şi  „Ethosul  meu, parte  din  ethosul  Europei“.

Are elevul de astăzi creionat un model de urmat?
Elevii mei sunt în perioada neliniştilor adolescenţei. Caută modele umane cu care să semene. De aceea am decis să le ofer modele reale, prin invitarea diferitelor  persoane, din diverse domenii de activitate, realizate profesional.

Ce-i place
„Îmi place să-mi petrec timpul cu copilul meu, dar fără grija lecţiilor. Ador să ies  cu prietenele, să ascult muzică, să inventez activităţi atractive  pentru elevii mei”, a mărturisit profesoara de religie.

Ce nu-i place
„Nu-mi place că ne vindem, că promovăm falsele valori, că ne interesează doar „aspectul comercial“ dar  nu  şi  calitatea. Mă lovesc de aceste  aspecte  atât la şcoală cât şi în timpul liber. Din păcate, ele influenţează negativ  viitorul  nostru“, a susţinut Ramona.