Arad: Ovidiu Martin şi-a pus viaţa în slujba săracilor 

A ajutat zeci de familii, iar zi de zi e alături de copiii cu dizabilităţi grave, cărora le oferă tot sprijinul să urmeze tratamentele de care au nevoie.

Profil
Născut - 22 martie 1969, localitatea Tinca, judeţul Bihor
Educaţie - Facultatea de Istorie-Jurnalism
Experienţă - director la Fundaţia Creştină “RCE Speranţa Copiilor”
Familie - căsătorit, are trei fetiţe

De mai bine de zece ani de zile, şi-a orientat cariera profesională către tinerii cu probleme grave de comportament. A încercat să aibă grijă şi de cei care nu au avut parte de bucuria unei mame, nu au ştiut ce înseamnă să ai o farfurie de mâncare sau nu au avut bani să-şi cumpere medicamente.

Un sfat bun contează mult

„Faptul că sunt o persoană credincioasă, cred eu că mi-a dat multă putere de muncă şi ambiţie. Nu prea îmi place să vorbesc despre lucrurile pe care le-am făcut de-a lungul timpului. A ajuta un om nu e un gest cu care trebuie să te lauzi. Pe mine mă interesează liniştea sufletească a oamenilor”, a spus Ovidiu.

Slujba pe care o are în prezent, director la Fundaţia Creştină „RCE Speranţa Copiilor” din Arad, îl ţine mereu în atmosfera cazurilor sociale. Zilnic, zeci de familii vin la Fundaţie să întrebe de omul care le poate oferi o soluţie pentru a ieşi din criză. „Încerc să le rezolv problemele pe moment, apoi îi învăţ cum să-şi gestioneze singuri banii, să meargă la biserică şi să încerce din puţinul pe care îl au să supravieţuiască”, a mărturisit Ovidiu.

Îngerul păzitor

În localitatea Şimand, din judeţul Arad, zeci de suflete îl ştiu pe Ovidiu ca fiind îngerul lor păzitor. Le-a renovat casele, le-a dat de mâncare, ajutor copiilor şi i-a învăţat că „oricât de săraci ar fi, nimic nu le dă voie să umble murdari şi să mintă”, a adăugat bărbatul.

Copiii cu care lucrează la Fundaţie suferă de diferite boli, aceştia fiind de cele mai multe ori neglijaţi de societate. „Întotdeauna mi-am spus că trebuie să-i integrez pe toţi în viaţa normală”, a încheiat directorul.


Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai impresionant caz care v-a bătut la uşă?
Sincer, nu-mi mai aduc aminte. Fiecare caz e diferit în felul lui, problemele sunt multe la majoritatea dintre ei. Lipsa de bani este principalul necaz. Oricine îmi calcă pragul, îl ascult, apoi văd ce pot face pentru acea persoană. Satisfacţia este de nedescris atunci când vezi cum o familie care a venit la tine plângând, ajunge să-ţi zâmbească şi să-ţi mulţumească şi pentru faptul că ai fost un bun ascultător.

V-aţi fi dorit să lucraţi într-un alt domeniu?
Nu cred. Îmi place foarte mult ceea ce fac şi mă bucur că am puterea şi credinţa necesară să o împărtăşesc şi celor din jurul meu.

Ce-i place
Să se bucure de fiecare zi în parte şi să petreacă puţinul timp liber alături de soţia lui, care, de altfel, îl ajută şi la Fundaţie. Nu ratează nicio secundă din timpul liberă în defavoarea celor trei fetiţe.
Ce nu-i place
Nu-mi place să mă privească lumea ca fiind un om important. Sunt zile în care oamenii stau ore în şir la rând în faţa uşii de la Fundaţie şi aşteaptă să mă ocup de ei. Nu îmi place să văd asta. Eu îi ajut pentru că vreau, nu pentru ca ei să vină să se calce în picioare.