Apocalipsă în PSD

Ziua judecăţii a venit, dar i-a găsit pe social-democraţi şi nespovediţi, şi neîmpărtăşiţi. Adrian Năstase a ieşit în faţa opiniei publice cu gogoaşa autosuspendării din funcţie şi

Ziua judecăţii a venit, dar i-a găsit pe social-democraţi şi nespovediţi, şi neîmpărtăşiţi. Adrian Năstase a ieşit în faţa opiniei publice cu gogoaşa autosuspendării din funcţie şi cu declaraţia ridicolă precum că Traian Băsescu a întinat nobilele idealuri ale mătuşii Tamara. Autosuspendarea din funcţie nu există în statutul PSD şi nu are nici un fel de valoare, în afară de a aburi lumea şi de a-l păstra pe Năstase în postul de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Dan Ioan Popescu susţine că averea sa nu se potriveşte cu ce e în acte din cauza unui expert contabil imbecil care nu înţelege efectul inflaţiei asupra conturilor demnitarilor. Este treaba justiţiei să găsească sau nu vinovăţii în aceste cazuri. Din punct de vedere politic, peste PSD a venit apocalipsa. Partidul a refuzat toate ocaziile de a se schimba, de a se curăţa de oamenii cu capitalul de imagine cel mai negativ. Nu a făcut-o înainte de alegeri, nu a făcut-o nici mai apoi, când ar fi putut, ca formaţiune de opoziţie, să aducă o garnitură nouă, capabilă să reconstruiască încrederea în PSD. Toţi liderii formaţiunii, de la Ion Iliescu la Mircea Geoană, sunt complici pentru minciuna imensă care a acoperit ani de zile metodele folosite de membrii partidului pentru a se îmbogăţi şi a-şi ascunde apoi averile. Ion Iliescu, omul "sărac şi cinstit", a tolerat pe parcursul lungilor sale mandate ciocoismul şi corupţia din partid, ştiind foarte bine că aşa îşi asigură controlul politic total asupra pesediştilor. Când a simţit că îi este pusă la îndoială autoritatea, a declanşat atacuri virulente, cum a fost "capitalismul de cumetrie", dar nu a dat niciodată nume. Metoda a funcţionat până în momentul în care a ieşit pe poarta Cotrocenilor. După aceea, lucrurile s-au schimbat radical. Ion Iliescu nu mai avea puterea de a mai ameninţa pe nimeni, nu mai putea oferi protecţie pentru nimeni. Partidul a rămas la cheremul marilor moguli, Năstase, Mitrea, Dan Ioan Popescu şi al vasalilor lor. În loc să se deschidă, partidul s-a izolat, în loc să devină european, a devenit şi mai feudal. Incapabili să vadă altceva în afara propriilor interese, factorii de putere din PSD l-au inventat pe Mircea Geoană ca variantă comodă la preşedinţia partidului. Iar fostul ministru de externe nu a dovedit decât că este dispus să pactizeze cu baronii ca să-şi asigure funcţia. Nu s-a pus nici un moment problema unei schimbări de fond în politicile şi structura PSD. Principiul "mai bine să greşeşti împreună cu partidul, decât să ai dreptate singur împotriva lui" a rămas sacrosanct. Scăldaţi în acuzaţii de corupţie, orbi şi surzi la ce se întâmplă în jurul lor, pesediştii se îndreaptă spre distrugerea propriului partid, cu corupţi şi cinstiţi laolaltă. Soluţia nu este încă odată salvarea cu orice preţ a marilor feudali, ci din contră o mişcare dinăuntru care să ducă la măturarea ciocoilor din partid. Degeaba Năstase a trimis liderilor PSD extrase din gândirea teoreticianului său apropiat Vladimir Pasti care îl face indispensabil pentru viitorul partidului. Dacă vrea să supravieţuiască, PSD trebuie să-i lase pe Năstase şi compania la vatră să-şi numere banii şi ouăle şi să aducă repede la conducere lideri mai noi şi mai social-democraţi.