Apatridul Mogoş s-a spânzurat după cinci ani de autodetenţie

În zona de tranzit a Aeroportului "Henri Coandă" se află încă patru membri ai familiei sale Apatridul "veteran" Marin Mogoş a fost găsit spânzurat de o ţeavă în zona de tranzit a

În zona de tranzit a Aeroportului "Henri Coandă" se află încă patru membri ai familiei sale

Apatridul "veteran" Marin Mogoş a fost găsit spânzurat de o ţeavă în zona de tranzit a Aeroportului Internaţional Henri Coandă. El se afla acolo de aproape cinci ani, după ce, în 2002, fusese repatriat din Germania. Mogoş nu era la prima încercare de sinucidere.

Bărbatul a fost găsit sâmbătă dimineaţă, în jurul orei 6.54, de un poliţist de frontieră care a chemat imediat Salvarea. Cu toate că ambulanţa a sosit în şapte minute, nu s-a mai putut face nimic. Apatridul a încercat şi anul trecut să se spânzure, cu un cablu electric. Fiica sa cea mare, Dorina, a avut şi ea o tentativă de suicid, tot anul trecut. Dorina Mogoş a luat atunci un pumn de pastile, fiindcă tatăl său îi interzisese să-şi ia cetăţenia română. Externată, tânăra a trecut peste dorinţa tatălui şi, în mai, a devenit cetăţean român şi a părăsit aeroportul. Soţia lui Marin, Anişoara, a încercat, la rândul ei, de mai multe ori să se sinucidă.

Ultimii "mohicani"

Marian Mogoş împreună cu soţia şi cei trei copii ai săi se aflau de cinci ani în zona de tranzit a aeroportului. Cei cinci membri ai familiei Mogoş împreună cu Mihai Ion sunt ultimii apatrizi de origine română aflaţi în zona de tranzit de pe Otopeni. Ei se consideră victimele Acordului de readmisie semnat între România şi Germania în 2001. Cu toate acestea, dacă ar fi vrut să scape din "arest", cei şase ar fi trebuit doar să accepte cetăţenia română. În prezent, Mihai Ion, colegul de suferinţă al familiei Mogoş, este internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pentru că a făcut cangrenă la un picior. Marina Mogoş a dat în judecată la CEDO atât statul român, cât şi pe cel german, însă a pierdut procesele.

"Memorandumul cu Germania, un grav abuz"

Preşedintele Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor (APADAR), Viorel Ene, îl acuză pe ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, de situaţia celor cinci apatrizi ţinuţi cu forţa în zona Aeroportului Henri Coandă, pentru că au refuzat să intre pe teritoriul României. Cele cinci persoane consideră că au fost aduse ilegal în ţara noastră, motiv pentru care au solicitat autorităţilor române încă din 2002 să fie returnaţi în Germania, întrucât nu există niciun temei legal pentru care să fi fost scoşi din Germania. În tot acest timp, unuia dintre ei i s-a amputat piciorul, pentru că nu a avut asistenţă medicală. Avocatul asociaţiei, Cătălin Georgescu, susţine că memorandumul încheiat între statul român şi cel german, prin care autorităţile române se obligă să preia apatrizii români, este un grav abuz, pentru că încalcă prevederile internaţionale, el fiind încheiat la presiunile germanilor.

Hăţişul convenţiilor

Potrivit unei convenţii din 1992, "autorităţile germane vor prelua persoanele în cazul cărora, din verificările autorităţilor române, va rezulta că în momentul preluării nu aveau cetăţenia română". Convenţia din 1998 a venit în plus doar cu precizarea că obligaţiile convenite sunt valabile numai pentru persoanele care au renunţat la cetăţenie după 1 februarie 1999. În România, convenţia nu a fost publicată în Monitorul Oficial şi a fost ratificată abia în octombrie 2002. Apoi a urmat semnarea comună a unui document denumit: "Formulare convenită între părţi". La acea vreme, Guvernul României a semnat fără să clipească, având nevoie de susţinerea Germaniei în vederea aderării la Uniunea Europeană. Urmarea intrării în vigoare a acordurilor cu Germania a fost expulzarea câtorva sute de români, dintre care o parte renunţaseră la cetăţenie înainte de 1999. Acesta este, de altfel, principalul argument al apatrizilor în lupta cu autorităţile.