Apa, mai scumpă decât aurul!

Peste 30% din populaţia globului dispune, anual, în medie, de 2.000 m3 de apă, pe cap de locuitor Salinizarea apelor dulci, creşterea populaţiei şi poluarea fluviilor sau a mărilor şi

Peste 30% din populaţia globului dispune, anual, în medie, de 2.000 m3 de apă, pe cap de locuitor

Salinizarea apelor dulci, creşterea populaţiei şi poluarea fluviilor sau a mărilor şi oceanelor sunt principalii factori care pot determina criza mondială a apei.

Multă vreme resursele de apă de pe glob au fost considerate inepuizabile. Specialiştii susţin însă, în acest moment, că ne apropiem de fundul sacului şi că este timpul să luăm în serios criza apei care se extinde la nivel mondial.

Mesajul organizatorilor celui de-al treisprezecelea Congres Mondial al Apei, care a început ieri la Montpellier, în Franţa, este mai mult decât alarmant, susţinându-se, aici, pericolul epuizării resurselor de apă de pe întreaga planetă, care este iminent în cazul în care nu vor fi luate măsuri corespunzătoare, scrie "Le Monde".

Congresul de la Montpellier, unde se întâlnesc în special oamenii de ştiinţă, este premergător Forumului Mondial al Apei care se va desfăşura în luna martie, anul viitor, la Istanbul, Turcia, reunind partide politice, industriaşi şi organizaţii neguvernamentale.

Problemele care se vor discuta, cu prioritate, vor fi legate de scăderea îngrijorătoare a debitului fluviilor africane sau impactul schimbărilor climatice asupra culturilor de orez din China.

Apele reziduale, netratate

Un factor demn de luat în seamă, care poate duce rapid la o criză mondială a apei, este creşterea poluării apelor din cauza deşeurilor urbane, industriale sau agricole.

Foarte puţine ţări îşi tratează corespunzător apele reziduale. De exemplu, în Mexic, principalul curs de apă este atât de poluat încât oamenii trebuie să-şi aducă apă potabilă de la zeci de kilometri distanţă.

O eventuală criză a apei mai poate fi determinată şi de creşterea populaţiei pe glob. Cu atât mai mult, statele lumii ar trebui să-şi facă o preocupare majoră din a ajunge la măsuri comune de economisire şi gestionare a tuturor resurselor de apă.

Salinizarea apelor dulci, determinată de exploatarea intensivă a pânzelor freatice sau a fluviilor, cauză din care acestea devin improprii consumului, dacă nu sunt tratate corespunzător, în prealabil, este, la rândul său, un alt motiv de îngrijorare pentru experţii reuniţi la Montpellier.

Rezervele, în pericol

În materie de gestionare a resurselor de apă, fiecare stat trebuie să adopte politici proprii, în funcţie de situaţiile particulare ivite.

Scumpirea energiei şi lupta împotriva încălzirii globale incită ţările lumii să dezvolte resurse alternative, cum ar fi hidroelectricitatea, centralele termice sau nucleare, care au nevoie, la rândul lor, de un volum foarte mare de apă pentru răcire.

În anul 2005, opt miliarde de locuitori ai planetei împărţeau aceeaşi cantitate de apă dulce existentă şi în prezent.

Rezervele actuale de apă se ridică la cel puţin 4.800 de metri cubi pe cap de locuitor faţă de 7.300 metri cubi în anul 2000 şi 16.800 metri cubi în anul 1950.