Apa, mărul discordiei între SUA şi Canada

Resursele de apă dulce constituie un motiv de neînţelegere între autorităţile canadiene şi cele americane Problema importului american de apă "made in Canada" întâlneşte o

Resursele de apă dulce constituie un motiv de neînţelegere între autorităţile canadiene şi cele americane

Problema importului american de apă "made in Canada" întâlneşte o opoziţie surdă, dar fermă a guvernului de la Ottawa. Mai multe întâlniri, având ca scop ajungerea la un acord precis în acest sens, au reprezentat tot atâtea eşecuri.

Confruntate cu un risc serios de diminuare a resurselor de apă dulce, risc ce decurge din exploatarea în exces a celor existente pe teritoriul lor, SUA încearcă să convingă statul canadian, dar şi Mexicul, să creeze un parteneriat strategic care să definească modalităţile precise de import al unor importante cantităţi de apă dulce.

Planul elaborat de americani se numeşte "North American Future 2025 Project" ("Proiectul pentru viitorul Americii de Nord 2025") şi prevede, printre altele, aprovizionarea cu apă dulce "din vecini", la scara întregului continent nord-american.

Deocamdată, el nu este agreat nici de canadieni, nici de mexicani. Unul dintre statele cele mai afectate de penuria de apă este California, ca şi Iowa, cel mai mare producător de biocarburanţi din SUA. La fel, lipsa "aurului albastru" se face resimţită cu acuitate în preriile americane, agricultura şi dezvoltarea industrială excesivă aflându-se la originea acestei probleme deja cronice.

Pânzele freatice, dar şi lacurile ori marile râuri au fost otrăvite prin exploatare excesivă şi poluare. Nivelul fluviului Colorado, în valea San Joaquin, a scăzut cu cel puţin 10 metri în ultimele decenii.

La fel, oraşul Tucson şi-a crescut ritmul de extragere a apei, iar adâncimea puţurilor a trecut, în anumite zone, de la 150 la 450 de metri. În El Paso, Texas, sursele de apă dulce au toate şansele să sece până în 2030, iar în nord-estul statului Kansas situaţia este atât de gravă, încât se ia în considerare construirea unui nou apeduct, "conectat" la fluviul Missouri.

Ottawa nu se lasă

Canada şi-a exprimat oficial refuzul de a deveni unul dintre principalii furnizori de apă dulce ai Statelor Unite, interzicerea exportului în acest sens fiind menţionată în documentul ALENA ("Acord de liber-schimb nord-american între Canada, SUA şi Mexic").

Cu toate acestea, administraţia de la Washington continuă să-şi exercite presiunea asupra vecinilor de la nord, insistând asupra subiectului privatizării resurselor de apă dulce. Ecologiştii au denunţat existenţa unor megaproiecte (considerate "nebuneşti"), prin care cursurile unor râuri ar urma să fie deviate, iar unele întinderi de apă din zona Marilor Lacuri (aflate atât pe teritoriu canadian, cât şi american) ar fi "sifonate", adică sub ele s-ar construi conducte ce ar duce apa direct în SUA.

Opoziţia canadienilor, în special a celor din regiunea Marilor Lacuri, s-a concretizat într-un acord referitor la resursele de apă dulce, la care au aderat provinciile canadiene Ontario şi Quebec, dar şi cele opt state americane riverane Marilor Lacuri. Acordul interzice exploatarea suplimentară a resurselor de apă, fără o înţelegere prealabilă, oficializată la cel mai înalt nivel.