Antrenor de box la 81 de ani

La vârsta la care alţii îşi plimbă nepoţii prin parc, Constantin Drăghici dezvăluie tainele boxului copiilor din Severin Nu-l căuta pe-acasă între 9.00 şi 11.00 dimineaţa ori

La vârsta la care alţii îşi plimbă nepoţii prin parc, Constantin Drăghici dezvăluie tainele boxului copiilor din Severin

Nu-l căuta pe-acasă între 9.00 şi 11.00 dimineaţa ori între 16.00 şi 18.00. N-ai să-l găseşti. O să-ţi dea indicaţii soţia şi-ai să ajungi unde trebuie. Într-o sală de box improvizată la demisolul unei clădiri din incinta uzinei de vagoane Meva. La 81 de ani, Constantin Drăghici nu poate să pună mănuşile de box în cui.

Constantin Drăghici e astăzi antrenor la Box Club Auto Transport Local Severin. Înscris la federaţia naţională de specialitate, clubul de box n-are însă nici finanţator şi nici bază sportivă proprie. Ca să poată antrena copiii, juniorii şi cadeţii cu care lucrează zilnic "la mănuşi", maestrul Drăghici s-a milogit, la propriu, de conducerea uzinei de vagoane Meva şi aşa a primit, în 1994, două încăperi aflate la demisolul unei clădiri din incinta întreprinderii.

Muncă fără simbrie

Sala de box improvizată are oglinzi, saci, gantere, mănuşi, perne de perete şi un ring ponosit care nu poate fi folosit nicicum pentru competiţii. Sărăcia în care încearcă să facă performanţă este aşa de mare încât "elevii care vin la sală" trebuie să-şi aducă de acasă treningurile, adidaşii şi restul de echipament. Lipsa banilor îl face pe Drăghici ca, atunci când trebuie să plece la o competiţie internă, să meargă cu cerşeala pe la mai toţi directorii ori şefii de instituţii din judeţ.

Pentru că e antrenorul care a adus cea mai mare performanţă din istoria boxului mehedinţean, Constantin Drăghici a fost făcut anul trecut cetăţean de onoare al municipiului Drobeta-Turnu Severin. Născut în februarie 1926, el s-a dedicat boxului de la vârsta de 14 ani şi se mândreşte că de-a lungul carierei de sportiv a câştigat în jur de 120 de meciuri prin KO. Antrenor este din anul 1960 şi a scos mulţi campioni naţionali la seniori şi juniori, medalii europene de aur, bronz şi argint, medalie olimpică cu pugilistul Dumitru Cipere la Moscova şi, sub îndrumarea sa, boxerul Dumitru Beşliu a ajuns vicecampion mondial. El susţine că omul de la care a deprins tainele acestui sport de care nu se poate despărţi a fost "aghiotantul" regelui Mihai, Petre Alexandrescu, de loc din oraşul Strehaia, expert în box, floretă şi lupta cu spada, care s-a stins în urmă cu câţiva ani, undeva prin Bucureşti.

"Politica performanţei"

Constantin Drăghici locuieşte într-un apartament modest din centrul Severinului şi are o pensie de aproximativ 600 de lei. Zice că soţia sa ştie că are boxul în sânge şi, din acest motiv, îl lasă şi-acum să antreneze, la 81 de ani. Programul la sală îl respectă cu stricteţe: dimineaţa, între orele 9.00-11.00, şi după amiaza, între 16.00-18.00 zilnic. "Ea îşi vede de treabă şi mă lasă în pace. Ştie că nu-mi place să stau cu pensionarii prin parc, la politică şi la palavre. Eu fac politica performanţei. Nu fumez, nu beau cafea, de alcool nici vorbă şi nici sucuri. Beau doar apă şi mănânc orice, dar să nu fie cu grăsime. Cât mă ţine viaţa o să antrenez, căci boxul îmi dă energie. Am acum nişte copii cu care lucrez şi cu care mergem la competiţii interne. Eu sunt dintr-o bucată. Care nu are ambiţie, viteză sau îndemânare îl trimit acasă să se ocupe de altceva. Ce este trist, ca să spun aşa, este faptul că Box Club Auto Transport Local al nostru este înscris la federaţie, dar n-are patron şi n-are sponsori oficiali. Eu cerşesc bani ca să plătesc cotizaţia anuală la federaţie, ca să facem vizita medicală, ca să avem strictul necesar pentru supravieţuire. E păcat că în boxul mehedinţean nu se implică nimeni şi se va alege praful. Cel mai mult m-a ajutat cu sponsorizări fostul senator liberal Ion Sârbulescu, dar şi alţi câţiva oameni cu suflet la care am apelat", ne-a povestit maestrul Drăghici.

El speră ca măcar în ceasul al doisprezecelea roadele muncii sale în slujba boxului să fie răsplătite pe măsură. Din acest motiv, cu câteva luni în urmă a trimis un memoriu la Agenţia Naţională pentru Sport, însă răspunsul întârzie să vină. "Mie statul român nu mi-a dat nimic. Doar pe timpul lui Ceauşescu am fost plătit cu ora timp de câţiva ani. Pensia mea de 600 de lei o am că am muncit la Şantierul Naval ca lăcătuş mecanic, apoi ca tehnician. După-amiaza, când terminam serviciul, veneam la club şi antrenam. Sper ca domnul Octavian Belu să aprecieze rezultatele mele şi faptul că de o viaţă sunt în slujba boxului".

"Maestrul" scoate untul din boxeri

"Mişcă-te, mişcă-te, mişcă trunchiul!", "Dă, băi, drumul la braţe, n-auzi?", "Loveşte cu putere, că nu eşti femeie, mă băiatule!", sunt strigătele maestrului care fac să răsune sala în care antrenează copii veniţi din şcoli generale ori din licee. Cu "palmarele" băgate pe mâini, Constantin Drăghici moare de drag când elevul cu mănuşi care se urcă în ring încearcă să-l lovească cu putere în punctele cele mai importante. Are vână şi-acum şi se mişcă repede în ring, să-i arate învăţăcelului fel şi fel de scheme tactice. La 81 de ani, alţii se plâng de boli şi de dureri. Ambiţios şi energic, Constantin Drăghici are însă un mare necaz: e supărat că n-are condiţii corespunzătoare să facă box de performanţă...

Sper ca domnul Octavian Belu să aprecieze rezultatele mele şi faptul că de o viaţă sunt în slujba boxului
Constantin Drăghici