Anticoruptia, strivita in usa Parlamentului

Parchetul National Anticoruptie statea ca un ghimpe in coasta demnitarilor si, din acest motiv, trebuia extirpat. Nu de altceva, dar PNA este, totusi, singura institutie judiciara care mai misca ceva

Parchetul National Anticoruptie statea ca un ghimpe in coasta demnitarilor si, din acest motiv, trebuia extirpat. Nu de altceva, dar PNA este, totusi, singura institutie judiciara care mai misca ceva in lupta cu coruptia, indraznind sa mai aresteze ba un primar pesedist, ba un consilier guvernamental, sau sa desfiinteze practic o sectie intreaga de politie. Vazand astfel de scene, parlamentarii s-ar fi simtit total nesiguri daca procurorii lui Ioan Amarie ar fi avut competenta de a-i cerceta penal pentru fapte de coruptie. Mai sigur este sa se lase in seama Parchetului General, care, cel putin pe vremea lui Joita Tanase, s-a ocupat mai mult de recursuri in anulare prin care pana si infractori condamnati definitiv au fost scosi basma curata. Parchetul General nu s-a indurat sa trimita in judecata parlamentari, precum Luca Stefanoiu, cercetati pentru fapte evidente precum omorarea de copii pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, asa ca in cazul infractiunilor "intelectuale" - cum ar fi un trafic de influenta sau luare de mita - domnii parlamentari chiar ar putea dormi linistiti in fotoliile de demnitari. Acesta este motivul pentru care senatorii - in pofida proiectului de lege elaborat de Ministerul Justitiei - au hotarat ca PNA nu poate fi o "structura autonoma" si nu are nici o competenta in cercetarea si trimiterea in judecata a parlamentarilor. Trist este faptul ca in acest joc de interese au fost antrenati si profesionistii, precum prim-adjunctul procurorului general Ilie Botos, Maria Despina Mihai, procuror cu o vechime in domeniu de 31 de ani, si care, in dezbaterile de la Comisia juridica a Senatului, nu a luptat pentru autonomia PNA. "Prim-adjunctul meu a vorbit la Senat in nume personal", a declarat ulterior Ilie Botos, delimitandu-se astfel de pozitia exprimata de mana sa dreapta. O disfunctie la un asemenea nivel nu poate decat sa creeze confuzie in privinta semnalului dat opiniei publice referitor la lupta pe toate fronturile impotriva coruptiei. Fara indoiala, gestul senatorilor are semnificatia unei masuri de protectie a "castei" care trebuie sa-si stranga randurile in fata dusmanului comun. Masura este in totala contradictie cu angajamentele pe care Guvernul roman si le-a asumat in fata Uniunii Europene. Astfel, in Raportul de tara pe 2003, la "bile albe" se vorbeste de faptul ca "PNA raspunde de investigarea coruptiei la nivel inalt si a coruptiei care implica functionari publici", iar la "bile negre" se remarca tocmai ca "independenta operationala a PNA este periclitata de doua elemente: responsabilitatea Ministerului Justitiei in aplicarea masurilor de lupta impotriva coruptiei si rolul de "coordonator" al procurorului general in ceea ce priveste activitatea PNA". Or, senatorii au reusit acum sa desfiinteze practic obiectul de activitate al PNA, care nu mai raspunde de "coruptia la nivel inalt", iar "independenta operationala" nu mai exista nici macar pe hartie. Spuneam ca, de fapt, este vorba de o masura de protectie a unei caste care se considera superioara, "alesii", cei care nu trebuie sa dea socoteala in fata nimanui. "Parlamentarii", suparati o luna-doua dupa ce noua Constitutie le-a luat imunitatea, lasandu-i, cel putin teoretic, sa fie tratati in fata Justitiei ca orice justitiabil asupra caruia planeaza suspiciuni ca a incalcat legea, s-au repliat rapid. Cum sa dea ei curs oricarei citatii primite de la Parchet, sa se prezinte in fata procurorului-anchetator fara ca acesta sa ceara mai intai voie de la colegii-parlamentari ai inculpatului, cum sa fie trimisi in judecata fara aviz de la stapanire?! In aceste conditii, limitarea autonomiei PNA si interdictia data institutiei conduse de Ioan Amarie de a se mai atinge de parlamentari echivaleaza practic cu reintroducerea, sub o alta forma, a autocuprinzatoarei imunitati. Cum altfel poate fi explicat faptul ca, intr-un stat in care exista un organ judiciar specializat in anchetarea faptelor de coruptie, "alesii", cu de la sine putere, au hotarat ca acest organ este bun pentru toata lumea, mai putin pentru ei? Aceiasi alesi care, in urma cu un an de zile, cand au votat Legea de infiintare si organizare a PNA, au fost de acord cu tot ceea ce resping acum. Problema este ca, atunci, nimeni nu se gandea ca aceasta structura anticoruptie chiar isi va lua in serios rolul, ca va deveni un real pericol, ca seful ei va indrazni sa vorbeasca despre presiunile politice care se fac asupra anchetatorilor. Si atunci s-a decis ca procurorilor anticoruptie sa li se dea cu usa Parlamentului in cap.