Anina - termocentrala muzeu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe drumul dintre Resita si Drobeta, la vreo 30 de kilometri de Oravita, exista o termocentrala imensa cu doar doi ingineri. Amandoi au programul de lucru de la 8 la 16 si se ocupa numai cu hartii.

Pe drumul dintre Resita si Drobeta, la vreo 30 de kilometri de Oravita, exista o termocentrala imensa cu doar doi ingineri. Amandoi au programul de lucru de la 8 la 16 si se ocupa numai cu hartii. TERMO Anina e cocotata pe un varf de munte si seamana, din departare, cu castelul unui urias. Turnurile de racire au o inaltime de o suta de metri, dar par mici pe langa cosul de fum care inteapa cerul cu cei 220 de metri ai sai. Benzile transportoare sunt asa de lungi, incat se pierd in muntele vecin, iar cazanele sunt cat niste blocuri cu patru etaje. Aici, in varful muntelui, a ordonat Ceausescu sa se construiasca prima centrala pe sisturi bituminoase din Romania. In vremurile acelea de aur, cand dolarul facea 21 de lei, investitia de la Anina a sarit de 9 miliarde de lei. Astazi, castelul e parasit. Cosul nu scuipa fum, cazanele sunt reci si peretii ruginiti ai cuptoarelor scartaie in bataia vantului. Termo Anina nu mai inseamna decat 2000 de agregate ruginite, imprastiate pe coclauri. Mica Bosnie din varful muntelui In Anina, prin carciumi, si acum lumea isi aminteste de "nebunia a mare". Balamucul a inceput in '83, cand a inceput constructia efectiva a centralei. Pentru a-i face loc o padure intreaga a fost rasa, scurt, in doar cateva saptamani. Dupa aia a inceput turnatul betoanelor. Pe santier, botezat al "tineretului", erau, la un moment dat, 4000 de oameni. Salariile constructorilor ajungeau si la 11.000 de lei pe luna, dar nu prea aveai ce sa faci cu banii. Se lucra in regim de "12 ore non stop", de luni pana duminica. Aia care aveau noroc, prindeau o dupa-amiaza libera pe luna. Planul, indiferent de costuri, era legea suprema. In zona, ca sa nu le intarzie, militia n-avea curajul sa opreasca camioanele pe care scria "Anina". Tot puhoiul acesta de lume traia intr-un orasel "de santier", care avea cantine, magazine, dispensar, gradinite si chiar cinematografe. Macelariile erau pline cu salam ieftin si in plus montorii primeau gratuit si 4-5 kg de carne de porc pe luna. Pe la clubul santierului au trecut fel de fel de vedete, de la Angela Similea la Mirabela. O parte din personalul de la centrala a fost cazat chiar in Anina. Pentru ei a fost construit un cartier nou, botezat "Orasul nou". Dar cele cateva zeci de blocuri "o fost aruncate cu furca pe islaz", in varful dealului. Sase din ele n-au fost niciodata terminate si arata ca niste cladiri bombardate din Bosnia. Celelalte au fost predate fara canalizare, asa ca rahatul se aduna la subsol, de unde-l aduna primaria cu vidanja. Vara iti cade nasul de miros, dar toamna si iarna nu sunt probleme. Cosava bate atat de tare si e atat de rece ca iti rade nasul cu totul. Noroc ca incalzirea "Orasului nou" e pe baza de lemne arse in sobe, caci muntele e plin de copaci. Investitori cu bombe si foarfeci electrice In 1984, energeticienii au realizat "primul paralel", adica au cuplat la sistemul energetic primul grup din cele trei proiectate. Practic, in timp ce se continua constructia celorlalte grupuri, centrala a inceput sa mearga. Sistul bituminos, un carbune cu putere calorica mica, era adus din cariera din apropiere si ars "cu suport de gaz metan". Gazul are povestea lui. Initial, sistul trebuia ars cu ajutorul pacurii, dar la aceasta solutie s-a renuntat repede. In doar patru luni s-a construit o conducta de gaz de la Resita la termocentrala. La Anina, gazul n-a ajuns nici pana in ziua de azi, caci atunci nu s-a considerat necesar si dupa '89 n-au mai fost bani. Foamea de energie de atunci era asa de mare incat primul secretar de judet avea in birou un indicator care ii arata cata energie varsa termocentrala in sistem. O cadere de 5 MW era o tragedie, care se lasa cu sanctiuni. De aia, cateodata, Anina mergea doar prin arderea gazului metan, ca sa arate ca nu sta. Dar, in 1988, sefii centralei au ajuns sa-si toarne cenusa in cap, la propriu. Daca arzi un kg de sist obtii caldura, dar si 0,7 kg de cenusa. Aceasta cantitate imensa de cenusa era eliminata cu ajutorul unor electrofiltre care, in acel an, s-au stricat de tot. Cum bani pentru reparatii nu s-au mai gasit niciodata, iar consumul de energie in Romania a scazut dramatic, termocentrala s-a transformat intr-o combinatie dintr-o magazie si muzeu. Mana de oameni care au mai ramas aici se ocupa, din cand in cand, cu demontatul unor utilaje care sunt trimise, pe post de piese de schimb, la alte termocentrale. Pana acum, de la Bucuresti n-a venit nimeni sa vada ce-i la Anina, dar termocentrala a fost scoasa la licitatie de doua ori. Prima data Termoelectrica a cerut pe ea 11,5 milioane de dolari. Probabil un contabil a socotit simplu ca atata era valoarea de inventar, atata e uzura, deci atata e pretul. Dupa anunt, un neamt a suit dealul ca sa se dumireasca despre ce e vorba. Omul voia sa taie echipamentele vechi cu niste foarfeci electrice, dar, cand a vazut cat de mari sunt utilajele, a dat bir cu fugitii. Un alt investitor a zis ca, pur si simplu, el da cu bomba. I s-a explicat ca are nevoie de o bomba cam mare, caci toate cladirile au o droaie de coeficienti de siguranta inclusi din proiectare. Dupa aia, acum cateva zile, s-a organizat o a doua licitatie, pretul de pornire fiind de 7,3 milioane de dolari. Pare scump, dar numai becurile CET-ului si pompele de intretinere ard curent de o suta de milioane de lei pe luna. De data asta, n-a mai calcat nimeni pe la Anina, sa studieze centrala-fantoma. In schimb, cei 90 de angajati de aici sunt linistiti. Ca in fiecare an, la avizier au fost afisate conditiile de participare la "Energeticianul", concursul specialistilor in produs energie.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite