Angajatorii vor servicii integrate de medicina muncii

Verificările efectuate la nivelul unei întreprinderi şi care vizează modul în care angajatorii respectă normele de sănătate în muncă sunt apanajul a două instituţii. Pe de o parte,

Verificările efectuate la nivelul unei întreprinderi şi care vizează modul în care angajatorii respectă normele de sănătate în muncă sunt apanajul a două instituţii. Pe de o parte, Ministerul Sănătăţii, prin intermediul unui medic specialist de medicina muncii, iar pe de altă parte, Ministerul Muncii, prin inspectorii săi tehnici.
În opinia reprezentanţilor Asociaţiei confederaţiilor patronale din România, nu ar trebui să existe delimitarea dintre cele două entităţi. "Medicul de medicina muncii vine să îmi inventarieze mie, ca patron, riscurile din societate, riscuri ce sunt apoi evaluate de un specialist de la inspectoratul de muncă pentru a oferi soluţii pentru eliminarea pericolelor care apar la locul de muncă respectiv", ne-a declarat preşedintele ACPR, Adrian Izvoranu. În opinia acestuia, această separare de atribuţii porneşte chiar de la textul de lege. Deşi directiva europeană referitoare la sănătatea şi protecţia muncii a fost transpusă în legislaţia românească, esenţialul s-a pierdut. " Nu s-au păstrat decât anumite prevederi, nefiind preluat esenţialul", a subliniat Izvoranu. Astfel, deşi textul directivei specifica clar subordonarea unică a celor două organisme, transpunerea în română păstrează separaţia.

Criză de medici de medicina muncii
În opinia lui Izvoranu, medicul de medicina muncii ar trebui încadrat la inspectoratele teritoriale de muncă, pentru a căpăta astfel statut de funcţionar public. În prezent, personalul specializat pe medicina muncii este foarte redus, existând judeţe cu trei-patru doctori încadraţi pe acest segment, dar şi regiuni în care nu există niciunul. Acesta este unul dintre motivele pentru care tarifele practicate de cei care activează pe această nişă se situează, în majoritatea cazurilor, cu mult peste preţul real al pieţei. "Doctorii de sănătate publică nu au statut de funcţionari publici, motiv pentru care pot presta medicina şi în afara orelor de program. Consider că ei ar trebui încadraţi la inspectoratele teritoriale de muncă pentru a da mai multă unitate acestui sistem", a subliniat Izvoranu. Pentru a ieşi de sub monopolul doctorilor de medicină a muncii care speculează practic oportunităţile ce se ivesc, reprezentanţii patronatului lucrează la un proiect privind integrarea acestor servicii în cadrul organizaţiei. "Este mai simplu ca eu, ca patronat, să ofer servicii de medicină a muncii pentru toţi membrii asociaţiei. Este mai simplu, mai ales pentru membrii patronatului. În plus, costurile sunt mult mai reduse. Dacă o firmă privată percepe tarife de 2.500.000 de lei de persoană anual, o firmă de acest gen integrată în cadrul patronatului are tarife de 130.000-140.000 de lei, anual, de persoană", a declarat Izvoranu. Primul proiect-pilot integrat de sănătate a muncii a fost demarat la Suceava.

Medicul, obligaţia angajatorului
În orice întreprindere, angajatorul are obligaţia de a asigura supravegherea stării de sănătate a angajaţilor, prin serviciul de medicina muncii. Astfel, fiecare angajator trebuie să aibă un medic cu competenţe de medicina muncii. Contravaloarea dosarelor medicale, a fişelor de aptitudine şi a examenelor medicale se suportă de angajator. Fişele de aptitudine se semnează numai de un medic de medicina muncii.