Andrei Sava, parlamentar de bani gata: „Nu urmăresc niciun interes, vreau să alung tristeţea românilor“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
De când s-a înscris în PSD, Andrei Sava are un nou model politic: Victor Ponta
De când s-a înscris în PSD, Andrei Sava are un nou model politic: Victor Ponta

Fiul unor prosperi oameni de afaceri din Ploieşti, tânărul deputat de Prahova spune că a intrat în politică în urma unei revelaţii: în timp ce mergea pe stradă a observat că toţi oamenii sunt încruntaţi şi apăsaţi de griji.

„Adevărul" şi-a propus să vă prezinte o imagine a tinerei clase politice din România. Am publicat, până acum, portretele a doi dintre cei mai tineri parlamentari, iar astăzi - al treilea episod.

Majoritatea tinerilor parlamentari sunt fiii baronilor locali sau ai unor puternici oameni de afaceri. Toţi se jură că n-au avut niciun interes şi că au intrat în Parlament hotărâţi să mute munţii din loc, dar sistemul încremenit le-a cam tăiat din elan. Se îmbracă în costume perfect tăiate pe corp şi combină demagogia comunistă cu mesajele pozitive şi insipide din mediul corporatist.

Andrei Sava (31 de ani), deputat de Prahova, este fiul unor prosperi oameni de afaceri din oraşul Ploieşti. După terminarea studiilor, s-a angajat în companiile familiei. Era ditamai directorul la nici 23 de ani. Cu bani mulţi şi cu viitor în faţă. De ce să renunţi şi să intri în politică? Sava spune că se poate întâmpla să te lovească o revelaţie: să vezi oameni trişti pe stradă şi să vrei să le readuci zâmbetul pe buze. N-a reuşti să alunge încruntarea din privirile românilor în primul său mandat, dar vrea să mai încerce şi în viitorii patru ani. Poate-poate.

„Adevărul": Cum şi de ce aţi intrat în politică?
Andrei Sava: În 2007 lua fiinţă Partidul Liberal Democrat (n.r. - PLD-ul lui Theodor Stolojan), erau mulţi oameni tineri şi m-am regăsit printre ei. Ulterior, prin alianţa care s-a făcut, am ajuns în Partidul Democrat Liberal (PDL). Am intrat în politică pentru că am vrut să schimb ceva. Am vrut să schimb efectiv, poate sună mult, dar am vrut să schimb România.

Fiţi mai concret.
Eu am avut norocul să călătoresc şi am văzut că în străinătate oamenii zâmbesc pe stradă, iar pe străzile din România oamenii sunt trişti, sunt apăsaţi, datorită (n.r. - normal ar fi fost „din cauza") greutăţilor cu care se confruntă zi de zi, datorită faptului că au uitat să vadă bucuria în multe lucruri şi atunci, eu n-am copii în momentul de faţă, dar mi-am dorit să-mi cresc copiii într-o altă ţară. Şi atunci, ca orice tânăr, m-am gândit care sunt variantele: schimbăm ceva în ţara asta sau mergem în altă ţară. M-am gândit că dacă tot am posibilitatea, atunci să încerc să schimb ceva.

Care a fost momentul în care aţi avut această revelaţie. Eraţi pe stradă, eraţi la o bere?
Eu nu prea beau bere, să ştiţi. Nu-mi mai aduc aminte exact, dar îmi aduc aminte că la Prahova s-a format o echipă de oameni entuziaşti, majoritatea nu mai făcuseră politică. A fost efectiv un curent care s-a format.

Aveţi trecut politic în familie?
 Nu. Tatăl meu, în efervescenţa de după 1990, s-a înscris în PD, dar nu a activat, a fost un simplu membru.

Părinţii dumneavoastră sunt cunoscuţi în Prahova ca nişte prosperi oameni de afaceri.
Mama mea a fost profesoară universitară, iar tatăl meu - inginer. După Revoluţie au renunţat la meseriile de bază şi au intrat în afaceri. Ei sunt divorţaţi şi fiecare şi-a urmat propriul traseu.

Ce-au spus când au aflat că vreţi să intraţi în politică?
N-au fost prea entuziasmaţi, dar m-au înţeles. Ştiau că lumea politicii e o lume murdară, dar m-au susţinut.

Cum ajunge un tânăr dintr-o familie bogată la dorinţa de a schimba ţara?
Tocmai aici a fost un motiv. Dacă eu, care am avut un confort financiar şi am putut face studii peste hotare, nu încerc să schimb ceva, atunci cine? Din păcate, majoritatea tinerilor din politică sunt cei crescuţi pe lângă vechii politicieni, sunt copiii celor care au făcut carieră politică în anii trecuţi şi aşa mai departe.

Ce părere aveţi despre ei?
E o întrebare grea. Cred că depinde de fiecare tânăr în parte dacă alege să facă diferenţa sau va perpetua defectele vechii generaţii.

Care sunt defectele vechii generaţii?
Vechea generaţie, şi mare parte din noua generaţie de politicieni, îşi urmăreşte doar propriul interes. Adică toate sunt bune şi frumoase până ajung într-o funcţie publică când, parcă printr-o minune, uită de toate idealurile pe care le-au promovat şi încep să se gândească la propriul interes.

Cum îi convingeţi pe oameni că nu veţi fi la fel? Că nu o să vă folosiţi influenţa politică pentru a direcţiona, de exemplu, contracte cu statul către părinţii dumneavoastră care sunt oameni de afaceri sau în alte scopuri.
Părinţii mei nu au afaceri cu statul, ei au afaceri în industrie.

Nu au, dar ar putea avea.
Nu, ei „targetează" clienţi din mediul privat şi aşa cred că e cel mai sănătos pentru o companie. Cu statul e riscant să faci afaceri. Majoritatea firmelor care sug bani de la stat stau în anonimat. Oamenii să se uite la cei trei ani şi jumătate cât am fost parlamentar şi în care nu am interferat în niciun fel cu afacerile părinţilor mei. Nu mi-am ajutat în niciun fel cunoştinţele. Eu nu am intrat în politică ca să-mi ajut părinţii sau rudele.

Poate un tânăr bogat, ai cărui părinţi sunt oameni de afaceri, să înţeleagă problemele oamenilor simpli?
Majoritatea afacerilor sunt „B to C" (business to consumer), ceea ce înseamnă că oamenii de afaceri sunt interesaţi de consumatori, de clienţi, să le meargă bine, să aibă putere de cumpărare.

Aţi avut nişte probleme cu ANI?
ANI a avut probleme cu mine. Ei nu au fost în stare să citească nişte situaţii financiare şi au considerat că există indicii prin care aş fi încălcat legea. S-a dovedit că nu ştiu să-şi facă treaba.

Acuzaţia era că apăreau în declaraţia dumneavoastră de avere nişte dividende, deşi nu eraţi acţionar la firmele de la care veneau banii.
ANI nu s-a uitat bine pe situaţia reală, când am fost acţionar şi când aveam dreptul să primesc dividende. Neprofesionalism. Şi asta mi-a afectat imaginea, ar fi trebuit să-i dau în judecată, dar la ce bun? 

CV: Andrei Valentin Sava

Data şi locul naşterii: 27.03.1981, Ploieşti
Licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu"
Activitate profesională
- 1999 - 2008: consilier, director de marketing şi director de dezvoltare la firma Maxigel SRL
- iunie 2008 - decembrie  2008: consilier judeţean
- 2008 - prezent: deputat ales în colegiul 12 Ploieşti
Traseu politic:
- 2007 - 2008 PLD
- 2008 - mai 2012 PDL
- mai 2012 - prezent PSD 

„Ponta vorbeşte concis şi face treabă"

După ce aţi terminat studiile ce aţi lucrat?
Am lucrat în cadrul companiei părinţilor mei şi în cadrul unor companii la care am fost acţionar. Am pornit de jos, a fost o perioadă în care am învăţat să preţuiesc munca.

Şi de ce aţi renunţat la mediul de afaceri pentru politică?
Ca tânăr în mediul de afaceri poţi să aduci o schimbare doar entităţii în care activezi. Oricât de performant eram, puteam schimba doar viaţa mea şi a colegilor cu care lucram.

Deci aţi făcut-o de dragul ţării.
Sună pompos, dar cred că mai degrabă ar trebui să o interpretăm prin idealismul unui tânăr la 26-27 de ani.

Nu vă dezamăgeşte că mergând acum pe stradă oamenii sunt la fel de trişti?
 Ba da.

Şi n-a fost scopul dumneavoastră să le aduceţi zâmbetul pe buze?
Eu, când am câştigat mandatul, mi-am imaginat că ajungând aici o să pot muta munţii din loc. După trei ani şi jumătate de mandat îmi dau seama că avem de-a face cu un sistem atât de încremenit încât e foarte greu de schimbat.

Şi atunci ce vă motivează să mai candidaţi din nou?
Acelaşi lucru. Doar că acum sunt mai precaut în aşteptări.

Dar în mandatul în care se încheie aţi reuşit măcar într-o mică măsură ce v-aţi propus?
Da, eu cred că da. O să prezint un raport de activitate.

Spuneţi-ne câteva realizări.
O să le prezint în raportul de activitate, n-aş vrea să vorbesc acum.

Cei care vor citi or să creadă că ocoliţi întrebarea pentru că n-aţi realizat nimic.
Cel mai bine e să facem un bilanţ la sfârşitul mandatului. Să vedem ce am promis şi ce am realizat.

În luna mai aţi trecut de la PDL la PSD. De ce?
Plecarea mea din PDL s-a datorat unei mari dezamăgiri, pentru că PDL a avut o şansă fantastică, unică în cei 20 de ani de democraţie. A avut încuviinţarea poporului de a face schimbări şi în loc să le facă a făcut aceleaşi lucruri de care poporul se săturase. Unii au băgat mâna în borcanul cu miere până la cot.

Şi dumneavoastră aţi fost în PDL.
Da, eu îmi asum şi faptul că nu am putut înlătura anumiţi lideri ai partidului. PDL-ul a avut o politică greşită faţă de parlamentarii săi. În loc să încerce să coaguleze un grup de oameni care voiau să facă ceva, liderii au încercat să dezbine. „Divide et impera".

Aţi trecut în tabăra rivală odată cu valul, când treceau toţi pentru că se pierdea puterea.
Eu am trecut înainte votului pentru moţiunea împotriva Guvernului Ungureanu. Mi s-a părut corect să părăsesc partidul din moment ce aveam de gând să votez moţiunea. Pentru mine, Guvernul Ungureanu a fost o dezamăgire.

Şi în PSD ce v-a atras?
PSD a fost un partid consecvent în poziţiile sale de-a lungul timpului şi mi s-a părut că în persoana domnului Victor Ponta găsesc un lider tânăr care vrea să facă ceva şi un om de acţiune. Toate partidele au perioade mai negre în trecutul lor, dar noi, la PSD, avem acum un preşedinte tânăr căruia nu i se pot imputa greşelile partidului din trecut.

Domnul Ponta a fost, totuşi, în Guvernul Năstase.
Să nu uităm că, cu toate greşelile, Guvernul Năstase a fost un guvern performant în perioada căruia România a cunoscut o creştere accelerată.

Aţi spus că Mihai Răzvan Ungureanu v-a dezamăgit ca premier. Victor Ponta cum vi se pare?
Victor Ponta s-a dus, a luat lucrurile în mână şi a început să repare ce a fost stricat. S-a apucat de treabă, asta a fost o diferenţa esenţială. Victor Ponta vorbeşte concis şi face treabă, în timp ce Ungureanu ne ameţea cu fraze interminabile şi acţiunea lipsea.

Nu v-aţi temut când aţi trecut de la PDL la PSD că o să fiţi etichetat ca traseist politic?
Eu fac politică neuitân­du-mă la aceste obiceiuri de a eticheta. Eu am crezut că e nevoie de o schimbare de direcţie.

Aţi criticat mai devreme vechea clasă politică, dar unul dintre marile ei defecte este chiar traseismul, lumea interpretând că unii trec de la un partid la altul în funcţie de interesul personal. Şi dumneavoastră aţi ieşit din PDL când era clar că va pierde puterea şi aţi trecut la PSD, care urma să vină la putere.
Eu sper că discuţia pe care am avut-o va fi edificatoare pentru a înţelege anumite lucruri. Nu am interese personale în politică în sensul de a mă îmbogăţi.

Ideologic, nu e o problemă când treci de la dreapta la stânga?
Problema ideologiei în politica românească e mai mult una de bonton, pentru că nu cred că există în politica românească doctrină de dreapta, de stânga şi aşa mai departe. Majoritatea partidelor propun şi susţin măsuri ba de stânga, ba de dreapta, indiferent de ce parte a eşichierului politic sunt.

Am văzut în declaraţia de avere că aveţi un ceas de aur. Se poate face politică de stânga cu ceasul de aur la mână?
Nu cred că are vreo legătură politica de stânga cu un cadou pe care l-am primit din partea familiei. Nu are absolut nicio relevanţă. În politica de stânga e vorba doar de a te uita şi la ceilalţi. Nu are nicio legătură de ceea ce beneficiez eu atât timp cât încerc să schimb viaţa oamenilor care merg pe stradă.

„Dolce far niente" în Parlament

Andrei Sava susţine că primele sale zile în Parlament au fost ca un duş rece: „Sincer, a fost şocant. Eu venisem din mediul privat, unde se munceşte, spre deosebire de cei care lucrează la stat. Am fost surprins să văd că printre principalele ocupaţii din instituţiile de stat sunt uitatul la televizor, statul de vorbă cu colegul, jucatul pe calculator şi alte lucruri de acest fel".

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite