Ana Ularu: "Un actor talentat face un serial bun"

Actriţa povesteşte despre schimbările pe care viaţa de televiziune le-a adus în cariera ei Actriţa care la numai 21 de ani are multe premii în palmares a apărut, din 5 martie, în

Actriţa povesteşte despre schimbările pe care viaţa de televiziune le-a adus în cariera ei

Actriţa care la numai 21 de ani are multe premii în palmares a apărut, din 5 martie, în serialul "Cu un pas înainte", la Pro TV. Ana joacă rolul Alexei Iacob, o studentă bogată de la Academia de Arte. În acest moment de răscruce pentru cariera ei, Ana ne-a povestit câte ceva despre provocările acestui rol şi proiectele la care a trebuit să renunţe pentru Pro TV.

"Am acceptat să joc un ROL, să-mi fac meseria", ne-a mărturisit ea. "O distribuţie excelentă şi o echipă de regizori pe măsură au fost cele două puncte esenţiale în alegerea mea. Am nevoie să fiu solicitată, pusă la încercare, am nevoie să învăţ foarte mult, să mă mai şi împiedic uneori şi să văd câte nu pot face de fapt şi cum mă pot tura la maximum ca să trec peste momentul respectiv". Pentru Ana Ularu televiziunea este ceva nou şi a adus o schimbare dramatică faţă de ceea ce ştia ea de la teatru. Serialul i-a schimbat modul de lucru, învăţând-o cum să se concentreze mai bine şi cum să supravieţuiască profesional în condiţii grele şi solicitante, fără a lăsa deoparte facultatea şi teatrul, unde, spune ea, "interiorizarea e alta, tipul de a crea e
altul, e pentru suflet".

Ana Ularu e un om foarte vesel şi e hiperenergică, oricum. Este o fiinţă foarte deschisă şi cu multe momente în care simte nevoia să se joace, efectiv. "Am foarte des senzaţia că sunt un copil de 15 ani, recunoaşte ea, sunt foarte legată de vârsta asta şi de ce a însemnat pentru mine. Sau, la polul opus, devin mult prea serioasă şi raţională. Sunt ca un copil bătrân."

Muncă pe platou alături de foştii colegi

Cât despre rolul din serial, Ana spune că ea şi Alexa au în comun plăcerea cu care îşi fac treaba, înverşunarea şi ambiţia. "Motivul principal pentru care lucrez în acest proiect este distribuţia, ne-a mărturisit Ana. Nu pentru că asta ar influenţa felul în care joc, nicidecum, aşa ceva nu există, treaba ţi-o faci în orice condiţii. E vorba că, alături de ei, greul trece mai uşor, suntem vii şi puternici, inventăm, schimbăm, ne jucăm. Un actor talentat face un serial bun." Ştiam despre Ana Ularu că o admiră foarte mult pe Oana Pellea, însă nu a vrut să ne vorbească foarte mult despre acest subiect, pentru că, spune ea, "e foarte al meu". Îşi aminteşte, cu multă bucurie, de primul moment de la repetiţiile cu Oana Pellea: "Am citit textul de două ori, apoi şi-a dat jos ochelarii, mi-a zâmbit şi m-a întrebat: "<> ... am rămas atunci de vorbă vreo două ore şi ceva".

De ce actorie, şi nu regie?!

Un al doilea model pentru ea au fost părinţii, ambii scenografi. Ei sunt cei care i-au transmis pasiunea pentru domeniu şi frenezia pentru desenat, care au ţinut-o până pe la 15 ani. Influenţa părinţilor a fost totuşi una rezervată şi pozitivă.

Mergea cu ei pe platouri, la teatru, la atelier, la studenţii de la facultate, şi asta i-a făcut mult bine, chiar dacă la un nivel inconştient: "Mama e primul şi cel mai important critic al meu, râde Ana. E la examene, vede prima filmele. E şi cel mai temut critic. Nu am să uit niciodată senzaţia de a şti că e în sală la premiera de la <> . Partea haioasă a venit când la un spectacol cu Hamlet, acum câteva săptămâni, mama nu a mai putut intra în sală, şi atunci a intrat în spatele scenei, lângă culise, şi a văzut tot spectacolul de lângă scara de incendiu. Ne-am amuzat, toată distribuţia, să o avem partener din umbră, de fapt, din contre jour. E de a casei."

Singurul miniconflict, îşi aminteşte ea, a fost înainte de admitere, cu tatăl ei, care crede şi acum că ar fi trebuit să dea la regie de film. Culmea e că şi Ana e de aceeaşi părere: "Hehe. E un proiect care datează de undeva cu doi ani înainte de a da admiterea la actorie. Sunt deseori un om mult mai cerebral, mult mai agil şi mai puternic <> ".

Ce merge prost la filmul românesc

La numai 21 de ani, Ana Ularu se poate lăuda deja cu o experienţă internaţională. Am întrebat-o dacă găseşte că e o diferenţă între munca alături de o echipă în străinătate şi cea de aici. "Din păcate da, se plânge ea. La noi încă funcţionează un dolce far niente, o tărăgănare balcanică foarte obositoare când tu, actor, eşti gata să oferi tot, dar încă nu îţi e dat contextul. La Berlin am fost în al nouălea cer, totul funcţiona extraordinar, reacţia publicului era genială, eram într-un fel de familie mare de cineaşti, oameni care pot sta să fumeze liniştiţi o ţigară la 5 dimineaţa într-un cartier periculos, după o filmare grea, amuzându-se şi bucurându-se să vadă cum proiectul le iese foarte bine."

Aşa ambiţioasă cum am cunoscut-o noi pe Ana Ularu, nu putem decât să sperăm alături de ea că viaţa ei o să se "aranjeze" bine şi că noua generaţie de actori va schimba calitatea producţiilor de teatru şi televiziune.