America ne repara trecutul

In timp ce cativa tovarasei intre doua varste se felicitau calduros unii pe altii joi seara, pe holurile Ministerului Culturii, pentru reusita de a-si fi impartit frateste subventia pentru carte pe

In timp ce cativa tovarasei intre doua varste se felicitau calduros unii pe altii joi seara, pe holurile Ministerului Culturii, pentru reusita de a-si fi impartit frateste subventia pentru carte pe 2003, in curtea bisericii Stavropoleos, ambasadorul Statelor Unite, Michael Guest, facea o donatie necesara asezamantului iesit mult timp din circuitul turistic bucurestean din cauza nesfarsitelor restaurari. Aparent, cele doua intamplari nu au nici o legatura una cu alta. In realitate, ele sunt reprezentative pentru doua tipuri de mentalitate in materie de cultura (dar nu numai) pe aceste meleaguri. Pe de o parte, exista un aparat birocratic ruginit, platit de stat ca sa manevreze banii publici. "Aparatul" are grija sa-si intoarca, pe diverse cai, acesti bani conform principiului "cine imparte, parte isi face". Principiul este aplicat pe fata, fara jena, in ciuda protestelor presei, cand e vorba de subventia anuala pentru carte si reviste si functioneaza, discret, dar sigur, si in domenii mai manoase, precum restaurarea patrimoniului. Pe de alta parte, exista ochii deschisi ai reprezentantilor "strainatatii" la noi acasa: ambasadori, consilieri, oameni de cultura, uneori simpli turisti ne trag de maneca vazand cum intarziem sa impunem fair-play-ul ca regula a jocului in tot ce facem. In interviul acordat ziarului Adevarul cu prilejul donatiei de la Stavropoleos - cea de a treia initiativa de acest fel de la instalarea sa ca ambasador in toamna lui 2001 - Michael Guest, de profesie istoric, atrage atentia discret asupra lipsei de responsabilitate a oficialilor romani in folosirea fondurilor destinate punerii in valoare a bunurilor culturale: patrimoniu, obiceiuri si traditii si, implicit, asupra neglijarii uriasului potential turistic si cultural al acestei tari. In loc de proiecte simple, serioase, in stare sa valorifice rapid si eficient fondurile internationale - care n-au ocolit in toti acesti ani tara noastra, cum s-ar putea crede, dar au alunecat in multe cazuri in adevarate gauri negre - guvernantii romani prostesc populatia cu basme de adormit copiii, cu nascociri abracadabrante menite sa esueze in ridicol, cum au fost Dracula Park sau "implantarea" palmierilor pe litoralul romanesc. Asta in timp ce castele vechi si conace in care s-a scris istoria, biserici de patrimoniu si situri arheologice se erodeaza asteptand zadarnic sa fie redescoperite. Nu mai departe de inima Capitalei, cladirile de pe Lipscani ne arata obrazul hidos al unui oras ce pare parasit. Bucurestenii evita sa treaca prin centrul vechi - e chinuitoare privelistea maidanelor pline de ruine unde infloreste infractionalitatea - iar strainii veniti in vizita se crucesc cand vad de cata nepasare dau dovada romanii fata de trecutul lor. Mai e totusi o speranta: ambasadorul Michael Guest mai are si alte planuri legate de cultura romana - obtinerea de fonduri pentru bisericile fortificate din Transilvania si declansarea unui program pentru inregistrarea folclorului romanesc in pericol de a se pierde. A inceput deja o corespondenta in vederea colaborarii cu parteneri din Statele Unite. Tot el sugereaza autoritatilor romane aplicarea unui sistem de taxe favorizant pentru firmele care vor ajuta direct la salvarea patrimoniului si promit realizarea unei harti turistice a centrului vechi al Capitalei. Exemplul de "eficienta" cu care se poate mandri, in contrapartida, aparatul birocratic al Ministerului Culturii - pe langa subventiile pe care si le face cadou - este performanta amanarii cu doi ani de zile, din cauza unor balbaieli functionaresti penibile, a restaurarii complexului Brancusi de la Tg. Jiu. Plus punerea in pericol a relatiei cu Banca Mondiala, de unde proveneau fondurile ce au zacut degeaba prin conturi. A nu se uita: acesti "performeri" cu care ne mandrim sunt platiti din banii nostri. America isi face istorie din fiecare colt de strada. Romania si-o distruge prin nepasare, prin furt, prin incompetenta. Pe langa investitorii straini, ar trebui sa ne rugam sa vina de peste ocean si niste patrioti autentici.