Amânarea integrării ar crea o dezamăgire de masă

Sunt românii mai puţin interesaţi de Uniunea Europeană? Cum va reacţiona societatea la un eventual eşec în cursa integrării? De ce a scăzut încrederea în Justiţie pe parcursul anului 2005?

Sunt românii mai puţin interesaţi de Uniunea Europeană? Cum va reacţiona societatea la un eventual eşec în cursa integrării? De ce a scăzut încrederea în Justiţie pe parcursul anului 2005? Sunt câteva dintre întrebările ridicate de Eurobarometrul publicat în această săptămână. L-am rugat să răspundă pe prof. Dumitru Sandu, coordonatorul echipei de sociologi care a realizat cercetarea în România.
- şi-au pierdut românii eurooptimismul?
- Diferenţele faţă de Grecia sau Portugalia nu sunt semnificative. România se află, deci, în plutonul ţărilor cu un optimism temperat, ieşind din zona optimismului exagerat, în care s-a aflat până acum. Anul 2005, acoperit de sondaj, e un punct de cotitură sub acest aspect. Problema raportării cetăţenilor faţă de Europa, pe întregul continent, nu se poate pune doar în doi termeni: euroscepticism şi eurooptimism. A treia categorie e în creştere: indiferenţii. Oamenii pe care îi interesează prea puţin instituţiile europene sau mecanismele integrării.
- Unde se situează România, în acest sistem cu trei dimensiuni?
- Există două modele: al vechilor state UE şi al noilor membri. Din punct de vedere al atitudinii faţă de viitorul european, România merge pe modelul noilor state membre. Predomină optimiştii, pesimiştii sunt stabili, la 10-15 la sută, iar indiferenţii sunt în creştere. În "vechea Europă" nu mai domină optimiştii, ci indiferenţii, iar scepticismul e în creştere.
- Ce ne mai arată Barometrul?
- Când citeşti datele din 28 de ţări, comparativ cu România, înţelegi cum funcţionează instituţiile statului român. Mai important ca nivelul de încredere e variaţia acestui indicator în timp. Pentru cetăţenii din UE, fie "vechi", fie "noi", gradul de încredere în Justiţie, în Parlament, în Armată e stabil, pe parcursul unui an. În România ai de-a face cu o variaţie teribilă. În continuare, la noi, instituţiile statului sunt conjuncturale, cu performanţe inegale şi depind de imaginea celor ce le conduc. Se mai observă diferenţe şi în ceea ce priveşte raportul între încrederea în instituţiile statului naţional şi în instituţiile europene. Vechea Europă are mai multă încredere în Justiţia naţională decât în Uniunea Europeană. Noii membri, plus românii şi bulgarii, îşi pun speranţele în Uniune, nu în justiţia naţională. Evoluţia încrederii românilor în Justiţie este, de asemenea, interesantă. Ea a crescut la începutul lui 2005 şi a scăzut pe parcursul anului, cu 4 procente. Căderea este însă drastică în mediul rural, la populaţia de vârstă tânără. Trebuie văzut ce s-a întâmplat, dacă e în legătură cu dificultăţi în procesul de retrocedare sau de altă natură. Al doilea factor este asociat cu scăderea încrederii românilor în alte instituţii: guvern sau Uniunea Europeană. "Notele" primite de instituţiile statului de la cetăţeni se contaminează între ele. În momentul în care scade încrederea în putere, să zicem Executiv, scade şi în Justiţie. În mentalul românului mediu se face o asociere între imaginea Guvernului, Justiţiei şi Uniunii Europene.
- Românii sunt mai informaţi de când muncesc în UE?
- Fără îndoială că da. Cei care au experienţa Occidentului au alte standarde în aprecierea instituţiilor româneşti. Asta se va vedea şi ca intenţie de vot, când vor veni alegerile. Pe de altă parte, o treime din români spun că vor să ştie mai multe despre instituţiile europene, ceea ce reprezintă un procent mare de interes, comparativ cu alte popoare. Problema e că vor să afle mai mult persoanele informate, care deţin deja majoritatea stocului de cunoştinţe despre UE. Asta va accentua decalajul între pătura informată şi cei fără acces la informaţie. Practic, imaginea despre Uniune e funcţie de cât te uiţi la tv şi cât foloseşti internetul.
- Aşteptările sunt mari, ce se va întâmpla dacă se amână integrarea?
- Pornim de la constatarea că românul mediu gândeşte la fel ca un cetăţean obişnuit din statele recent admise. Din punct de vedere al mentalului colectiv, România se află deja în UE, cu orizont de integrare în 2007, deci o amânare ar crea o dezamăgire de masă în raport cu instituţiile româneşti, care vor fi făcute responsabile de acest eşec.
- Se tot vorbeşte de naţionalismul românilor...
- Dacă ne uităm, să zicem, la modelul de raportare între mândria de a fi român şi cea de a fi european, observăm că e similar cu cel din ţările latine: Spania, Franţa, Italia, Portugalia.
- Se văd în sondaj cele "două Românii"?
- În legătură cu integrarea europeană nu se fac distincţii pe rural/urban, ci pe educaţie: multă, medie şi puţină. Euroscepticii sunt în zona celor cu puţină şcoală, care simt difuz că pregătirea pe care o au nu le va asigura o viaţă bună în noul context. Cei mai eurooptimişti sunt oamenii cu studii, cu pregătire universitară.