Alegerile din Spania - marcate de proteste impotriva guvernului

Guvernul Aznar - sanctionat pentru angrenarea Spaniei in razboiul din Irak

Dupa ce atentatele de joia trecuta au pus capat mai devreme campaniei electorale si au aruncat intr-o zona de incertitudine orice pronostic privind rezultatul alegerilor, spaniolii s-au prezentat ieri la urne pentru a vota, indiferent de partid, pentru democratie si Constitutie si impotriva terorismului. Sectii de votare au fost organizate inclusiv in garile unde au avut loc exploziile, cum ar fi El Pozo del Tio Raimundo. Autoritatile se asteptau la o participare la vot impresionanta, de peste 80 la suta, ca o manifestare a indignarii fata de actele criminale care au indoliat Spania si o afirmare a sustinerii cetatenilor fata de statul de drept. Intr-adevar, ieri la pranz votasera deja 40,5 la suta dintre spanioli, cu 5 procente mai multi decat in anul 2000. Aproape 35 de milioane de spanioli au avut drept de vot in scrutinul de duminica, pentru a alege pentru un mandat de patru ani 350 de deputati in Congres si 208 senatori, alti 51 urmand a fi desemnati de comunitatile autonome. Cu trei zile inaintea macelului din Madrid, sondajele acordau un avans de 4,5 procente partidului de guvernare, Partidul Popular (PP), fata de principalul sau contracandidat, Partidul Socialist Muncitoresc (PSOE), insa evenimentele din ultimele zile au aruncat in aer toate previziunile, iar multi analisti sunt de parere ca rezultatul este acum aproape imposibil de anticipat. Favorit incontestabil in cursa electorala, aspirant chiar la majoritatea absoluta, succesorul desemnat al premierului Jose Maria Aznar (care a decis sa nu mai candideze), Mariano Rajoy, pierduse deja mult din sustinerea initiala a electoratului pe parcursul campaniei electorale, in favoarea liderului PSOE, Jose Luis Rodriguez Zapatero, care urca in sondaje. Fara sa prezinte o alternativa prea convingatoare la guvernarea dreptei, acesta a castigat capital politic, printre altele, criticand participarea Spaniei alaturi de SUA la razboiul din Irak si afirmatiile premierului Aznar privind existenta armelor de distrugere in masa. Odata cu ultimele descoperiri ale autoritatilor, care par a indica din ce in ce mai limpede responsabilitatea Al-Qaida pentru atentatele din capitala, cautarea unor raspunsuri privind justetea implicarii intr-un razboi pe care majoritatea spaniolilor l-au vazut ca nefiind al lor a dobandit pentru multi o importanta vitala. "Quien ha sido? Quien ha sido? Mentirosos, mentirosos!" ("Cine a fost? Cine a fost? Mincinostii, mincinosii!"), au scandat ieri mii de oameni in fata sediilor PP din toate orasele Spaniei, in timp ce opozitia acuza guvernul ca ascunde informatii privind investigatia si manipuleaza datele in mod partizan. In prima faza, in ciuda analistilor din toata lumea, care au citat imediat ca probabila ipoteza Al-Qaida, guvernul spaniol a insistat cu fermitate ca in spatele atentatelor se afla, fara nici un dubiu, organizatia separatista basca ETA. Aceasta varianta oferea un beneficiu clar partidului aflat la conducere, cunoscut pentru pozitia sa de respingere a oricarui compromis cu radicalii basci. Sloganurile "Basta ya! ETA no!" ("Ajunge! Fara ETA!"), scandate de milioane de voci in toata tara in ziua si noaptea ulterioare atacurilor s-au transformat insa pe parcus in "Aznar, por tu culpa pagamos todos!" ("Aznar, din vina ta platim toti!") si "Aznar, tu apoyo a Bush te ha salido caro: 200 muertes!" ("Aznar, sprijinul tau pentru Bush te-a costat scump: 200 de morti!"), pe masura ce cresteau suspiciunile ca, in ciuda tuturor dovezilor, PP refuza sa admita ca implicarea Al-Qaida parea varianta cea mai plauzibila. Dupa descoperirea unei camionete cu explozibil si cu versete coranice, ministrul de Interne, Angel Acebes, s-a vazut nevoit sa-si mai nuanteze pozitia si sa anunte ca si pista araba trebuia luata in considerare. Graba guvernului de a acuza ETA a parut si mai suspecta dupa ce aceasta a negat in repetate randuri ca ar fi avut vreo legatura cu carnagiul madrilen, iar, ulterior, autoritatile au arestat trei marocani si doi spanioli de origine hindusa ca suspecti. In final, oficialii spanioli au trebuit sa recunoasca (probabil in fata dovezilor care, mai devreme sau mai tarziu, aveau sa iasa la suprafata si ar fi putut fi folosite de opozitie) faptul ca terorismul islamic este cel mai probabil vinovat pentru sutele de morti si raniti din 11 martie si, desi PP a incercat sa intoarca situatia in favoarea sa, subliniind promptitudinea cu care au fost facute primele arestari, se pare ca aceasta nu a putut aduce nici o consolare celor care si-au pierdut rude, prieteni, cunoscuti in trenurile mortii. Marcati deja de pierderea, anul trecut, a unor soldati spanioli din trupele de mentinere a pacii in Irak, oamenii s-au adunat in fata sediilor PP pentru a-si striga indignarea si furia. Desi ziua premergatoare alegerilor este instituita ca o "zi de reflectie" in Spania, in care orice forma de campanie electorala sau demonstratie este interzisa, diverse foruri si organizatii au scos lumea in strada prin SMS sau prin Internet sau pur si simplu prin mesaje transmise din gura-n gura. In Madrid, manifestantii au protestat in fata sediului Partidului Popular si au plecat apoi in mars spre gara Atocha, unde au avut loc cele mai teribile explozii. In Barcelona, protestele au adunat 7.000 de oameni. In localitatea La Coruna, cineva a dat foc sediului PP. Liderul partidului, Mariano Rajoy, a criticat liderii politici pentru aceste actiuni si a cerut initiatorilor acestor manifestatii "ilegale" sa puna capat "actelor nedemocratice, de presiune asupra alegerilor". PSOE a reactionat imediat, prin vocea presedintelui sau, Jose Luis Rodriguez Zapatero, care a spus ca partidul sau nu se simte vizat de afirmatiile lui Rajoy intrucat nu a convocat niciodata mobilizari la sediile altor partide si nici nu o va face. Reunit de urgenta, Comitetul Electoral Central a decis, urmare a reclamatiei depuse de PP, ca aceste actiuni sunt contrare regulilor campaniei electorale. Desi majoritatea alegatorilor intervievati la sectiile de votare au raspuns ca nu si-au schimbat optiunea de vot in urma atentatelor, ceea ce ar acorda inca cele mai multe sanse PP, liderii PSOE s-au aratat mult mai optimisti in privinta unei rasturnari de situatie. In timp ce PP a incercat sa exploateze tendinta fireasca a maselor de a se aduna in jurul liderilor in momente de criza, Mariano Rajoy spunand ca "acum este momentul sa lasam toate diferendele deoparte si sa ne unim cu totii intr-o singura vointa", Zapatero a incercat sa contracareze asigurand ca "orice guvern va fi la putere, teroristii vor fi vanati si obligati sa raspunda pentru actiunile lor abominabile". Potrivit analistilor, balanta ar putea fi inclinata decisiv daca populatia crede ca Al-Qaida se afla in spatele atentatelor, ceea ce i-ar fi putut face pe tinerii de stanga, care au fost impotriva razboiului din Irak, dar care, dezamagiti de programul stangii, nu intentionau sa se prezinte la vot, sa vina in numar mare la urne si sa voteze cu PSOE, care a promis ca ii va aduce acasa pe cei 1.300 de soldati spanioli aflati in prezent in Irak. De altfel, atunci cand liderul PP, Mariano Rajoy, s-a prezentat el insusi la sectia de votare, a fost primit nu doar cu aplauze din partea sustinatorilor, ci si cu insulte si strigate furioase de "vosotros fascistas sois los terroristas!" ("voi, fascistii, sunteti teroristii!").