Alegerile din Irak - un succes, dar solutia definitiva, inca departe

"Irakienii au respins ferm ideologia antidemocratica a teroristilor... Ei au transformat alegerile intr-un succes rasunator": cuvintele presedintelui Bush exprima sugestiv satisfactia resimtita nu

"Irakienii au respins ferm ideologia antidemocratica a teroristilor... Ei au transformat alegerile intr-un succes rasunator": cuvintele presedintelui Bush exprima sugestiv satisfactia resimtita nu numai la Washington, ci in aproape toate capitalele lumii, pana si la Teheran, pretutindeni evenimentul fiind salutat ca "istoric". Casa Alba este poate cea mai indreptatita sa rasufle usurata, deoarece si-a pus literalmente prestigiul si reputatia in joc pentru reusita alegerilor, ca prima etapa a procesului de transformare a Irakului intr-un model de democratie pentru intreaga zona a Orientului Mijlociu. Intr-adevar, participarea neasteptat de mare la vot este mai mult decat incurajatoare. Cifrele de peste 70 la suta sunt, poate, exagerate, dar si 60 la suta, cat pare a se fi inregistrat in realitate, este un prag uimitor, tinand seama de conditiile date, in care simplul fapt de a te aventura pe strada include o certa doza de risc. Chiar daca alegerile nu au fost in intregime "libere si corecte", cum atrag atentia o parte din observatorii aflati la fata locului - de altfel, ar fi fost imposibil sub amenintarea bombelor si a atacurilor sinucigase -, un asemenea aflux la centrele de vot nu poate decat sa oglindeasca o stare de spirit demna de admirat a populatiei. Pe de alta parte insa, nu este mai putin adevarat ca participarea la consultarea electorala evidentiaza mari discrepante: masiva, in zonele siite si kurde, redusa sau chiar foarte redusa, in cele cu populatie sunnita, reflectare a realitatilor unei tari sfasiate de disensiuni religioase si etnice, tinute sub obroc in timpul regimului lui Saddam, iar acum rabufnind cu putere la suprafata. Alegerile in sine, chiar daca reprezinta un indiscutabil succes, nu inseamna catusi de putin solutionarea problemelor cu care se confrunta Irakul. Departe de a fi disparut, pericolul "vietnamizarii" persista si, dupa cum scrie cotidianul elvetian Le Temps, "un razboi de gherila poate fi considerat victorios atat timp cat nu e pierdut". Or, deocamdata, actiunile insurgentilor par mai intense decat oricand, iar, la aproape doi ani de la caderea Bagdadului, autoritatile militare americane si cele civile irakiene sunt, in continuare, nevoite sa se retranseze in spatele fortificatiilor "zonei verzi". Exista, de asemenea, mari semne de intrebare legate de retragerea trupelor de ocupatie, ministrul irakian de Interne sustinand ca acest lucru s-ar putea petrece peste 18 luni, dar nu e deloc sigur ca, in acest rastimp, administratia irakiana se va pune pe picioare, iar fortele de securitate vor putea prelua misiunile de aparare impotriva activitatii rebelilor. O retragere precipitata ar putea oricand arunca tara in haos total. Oricum, alegerile au demonstrat ca realitatea nu este chiar atat de intunecata pe cat au infatisat-o pesimistii si acest prim succes, chiar daca nu inseamna o rezolvare a crizei, e menit sa le dea curaj irakienilor, sa le insufle increderea necesara ca sfarsitul calvarului depinde, nu in mica masura, de ei insisi.