Albert Speer sau sfarsitul mitului "bunului nazist"

La 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, unele mituri au fost spulberate cu argumente solide. Unul dintre ele este cel al lui Albert Speer, ex-arhitectul si fostul ministru al

La 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, unele mituri au fost spulberate cu argumente solide. Unul dintre ele este cel al lui Albert Speer, ex-arhitectul si fostul ministru al armamentului al lui Hitler, care, ani la rand, a fost prezentat drept "un bun nazist". Potrivit unui documentar difuzat recent de canalul public de televiziune ARD, el era mai curand "un arhitect al raului". Documentarul se intituleaza "Speer el insusi", are trei episoade si a fost transmis saptamana trecuta, el starnind un interes urias. Asa cum releva si "Le Figaro", contrar afirmatiilor sale la procesul capeteniilor naziste de la NUrenberg, din 1946, Speer nu numai ca era informat despre sistemul concentrationar si despre masacrarea in serie a evreilor, rusilor, tiganilor etc., dar a si profitat de lagarele de concentrare pentru a spori productia de arme a celui de-al III-lea Reich. El a fost condamnat la 20 de ani de puscarie la NUrenberg, spre deosebire de alti lideri nazisti, care au primit pedeapsa capitala. Totusi, arhitectul preferat al lui Hitler s-a pretins mereu a fi un simplu "tehnocrat apolitic", care n-avea decat "o vaga idee" despre ce se intampla in lagarele de concentrare. Mai mult, el si-a cladit o buna reputatie opunandu-se ordinelor date de Hitler in ultimele lui saptamani de viata, cand FUhrerul a cerut sa se practice politica pamantului parjolit in fata aliatilor si sa se distruga toata infrastructura. Altfel zis, Albert Speer poza intr-un "inger iesit din infern". Totusi, de cativa ani, istoricii au aflat ca el personal a contribuit la Holocaust, s-a imbogatit datorita arianizarii bunurilor evreilor si ca a provocat moartea a zeci de mii de oameni din lagarele de munca fortata.
In mod concret, lagarele
din Struthof (Franta) si Gross-Rozen din Silezia au fost deschise la cererea lui, iar faptele erau bine cunscute de judecatorii de la NUrenberg, care, totusi, n-au cerut condamnarea lui la moarte. Combinand fictiunea cu documentarul, filmul reface ascensiunea spectaculoasa a arhitectului nascut in 1905, condamnarea lui si detentia in inchisoarea Spandau din Berlin. Dupa 1933 a fost un apropiat al lui Hitler, el primind misiunea de a face din Berlin o capitala mondiala botezata Germania. Planurile lui megalomane prevedeau, intre altele, construirea unei sali sub o cupola gigantica, de 17 ori mai mare decat cea a bazilicii Sfantului Petru de la Roma, ce putea adaposti 180.000 de oameni. Amintirile lui Speer, publicate in 1969, cat si cele din inchisoare, aparute in 1975, sunt printre cele mai vandute carti din Germania. Pe urma in recentul film asupra ultimelor zile ale lui Hitler in buncarul lui berlinez, al lui Bernd Eichinger, Speer este prezentat ca un "gentleman nazist".