Albanezii pleaca la vanatoare cu pusca cu luneta, sarbii lucreaza cu grenade

"Daca treci dincolo de pod, sa uiti ca stii vreun cuvant sarbeste. Iti rup capul albanezii fara sa stea pe ganduri". Acesta a fost primul sfat pe care l-am primit cand am ajuns in Kosovska Mitrovica,

"Daca treci dincolo de pod, sa uiti ca stii vreun cuvant sarbeste. Iti rup capul albanezii fara sa stea pe ganduri". Acesta a fost primul sfat pe care l-am primit cand am ajuns in Kosovska Mitrovica, in partea sarba, locul unde totul se masoara in "aici si dincolo e pod". Doar militarii din KFOR si politistii de la MINUK trec dintr-o parte in alta. Dupa luptele de la inceputul saptamanii, podul din centrul botezat de localnici Plavi Most (Podul Albastru) e non-stop pazit de francezi in partea sarba si de americani in partea albaneza. La Kosovska Mitrovica a razboi. Blindatele umbla toata ziua pe strada, iar avioanele de supraveghere fara pilot americane brazdeaza cerul in permanenta. Zona a devenit un fel de Vale a Plangerii pentru sarbii din enclave, care sunt adusi cu camioanele. Sambata dupa-amiaza, francezii de la KFOR au reusit sa scoata cateva sute de sarbi dintre albanezi, multi dintre ei din Svinijare. Tragand dupa ea un sac din plastic cu cateva haine, o fetita de-abia cobora din camionul militar, sprijinita de un militar care, in permanenta, avea mana dreapta pe tragaci. Putin mai incolo, un batran plangea in hohote strangandu-si in brate nepotii pe care nu-i vazuse de cateva zile. "Ne-a dat afara KFOR-ul din case. Pe noi ne-au izolat si nu ne-au lasat sa ne aparam. In timp ce militarii ne evacuau, albanezii dadeau foc la case. Totul a fost pregatit. N-a mai ramas o casa de sarb nearsa", povestea cu groaza batranul, care tremura. Putin mai incolo, o femeie trecuta de prima tinerete striga catre ziaristi: "Americanii sunt vinovati pentru tot. Ei i-au lasat pe albanezi sa faca ce vor in satele noastre". Sunt inca sute de familii in Kosovska Mitrovica care nu stiu nimic despre cei ramasi in enclave. "Noi suntem din Bregovita. Am iesit din spital, dar nu mai pot sa plec acasa. Nu stiu nimic despre familie", povestea ingrozita o tanara care incerca sa afle vreo informatie de la Politia din partea sarba a orasului. Putin mai incolo, o batrana cu fata brazdata de riduri statea sprijinita de-un zid si privea in gol murmurand: "Sora mea e singura acasa si n-am mai aflat nimic. O sa innebuneasca singura acolo". Situatia sarbilor care au ramas inca in satele inconjurate de albanezi este extrem de grea. Pentru a putea comunica cu rudele aflate in partea sarba, retelele de telefonie mobila sarbesti au pus la punct un sistem de reincarcare a cartelelor pe baza de SMS. Sutele de refugiati sunt cazati in cladirile din Kosovska Mitrovica, insa in curand acestea vor deveni neincapatoare. La Kosovksa Mitrovica in orice moment te astepti ca, de undeva, sa plece un glont. Asa s-a intamplat si saptamana trecuta, cand un tragator albanez a impuscat doi sarbi. Lupta de gherila imbraca forme dintre cele mai ciudate. Albanezii din satele de pe langa Kosovska Mitrovica au o noua "pasiune": isi iau pusca de acasa, trec dealul spre asezarile sarbesti si asteapta sa apara vreuns sarb sau vreo masina. Dupa ce trag, se retrag in padure si revin acasa. Nici sarbii nu se lasa mai prejos. Ieri noapte, in mahalaua bosniaca din Kosovska Mitrovica acoperisul unei case locuite de musulmani a fost distrus de o grenada aruncata in viteza. 24 de ore din 24, politistii si militarii din fortele internationale patruleaza, incercand sa impiedice orice conflict. Tensiunea e mare si nu trebuie decat o scanteie ca orasul sa se transforme in camp de lupta. Multi au fost prinsi din intamplare la Mitrovica. Printre ei, si un roman - Mihai Morfiuc, de 28 de ani, din Zamostea, judetul Suceava. "In tara sunt medic veterinar. Am venit in Kosovo ca sa castig mai bine. Merg si in partea albaneza, si in partea sarba si imi vand marfa. A fost bine o perioada. Acum sunt vai de mine, ca mi-au furat albanezii pasaportul si n-am decat o hartie de la MINUK. Nu stiu cum o sa se termine nebunia asta. Sper sa ajung intreg in tara", povesteste cu lacrimi in ochi romanul care si-a gasit gazda la o aruncatura de bat de Podul Albastru, care e in permanenta plin de blindate si de militari. Mihai nu mai stie nimic despre ai lui de-acasa. Asa cum nu stiu nici refugiatii despre cei ramasi dincolo de raul Ibor si al caror singur sprijin este crucea alba desenata pe stanca de la Svecan. In fata sediului Politiei, oamenii se aduna, sperand ca vor afla noutati despre rudele ramase in satele din cealalta parte a provinciei Kosovo. "Lasati-ne sa ne ducem noi acolo, sa-i scoatem. Dati-ne armele inapoi si o sa avem noi grija sa-i aparam pe-ai nostri", striga nervosi cativa sarbi la o patrula a KFOR, blocata la intrarea in sectia de Politie. Dar un singur om a plecat spre sudul regiunii. E monahul Gherman, de la Manastirea Sf. Arhanghel Mihai din Prizren, ridicata in 1352. Acum, din ceea ce a fost centrul culturii ortodoxe sarbe nu au mai ramas decat ruine si cenusa. "Viata nu e grea. Pacatul e greu. Manastirea inseamna piatra. Vine furtuna, o darama, noi o ridicam la loc. Importanta este doar credinta", spune linistit calugarul, care, ieri noapte, a plecat, sub protectia germanilor din KFOR, spre fratii lui intru credinta, adunati intr-o baza militara.