Agricultura ecologică învaţă alfabetul

Producătorii români de legume netratate chimic sunt dezamăgiţi de infrastructura comerţului autohton Piaţa internă slabă a produselor bio îi determină pe agricultorii "verzi" să exporte

Producătorii români de legume netratate chimic sunt dezamăgiţi de infrastructura comerţului autohton

Piaţa internă slabă a produselor bio îi determină pe agricultorii "verzi" să exporte cea mai mare parte din producţie, în ciuda costurilor mari de transport. Din Călăraşi, zona cu cea mai mare suprafaţă cultivată ecologic din România - peste 8.000 de hectare -, olandezii, nemţii, francezii şi grecii importă legumele "cu gust" româneşti, vândute ca "hrană bio" în capitalele europene.

Agricultura ecologică nu a prins prea mult în rândul românilor, arată nişte statistici recente. Suprafaţa de teren cultivată în România în sistem ecologic reprezintă mai puţin de 1% din suprafaţa agricolă, care măsoară aproximativ 14,82 milioane de hectare. La nivelul Uniunii Europene, suprafaţa consacrată agriculturii ecologice este de 6,11 milioane ha, adică 3,7% din suprafaţa de 162,3 milioane de hectare.

În topul ţărilor cu suprafeţele cele mai mari dedicate agriculturii biologice, se află Austria, cu un procent de 11% din suprafaţa agricolă, iar printre codaşe se află Franţa, cu până în 2%. Cu toate că nu ne aranjează prea mult poziţia în acest top, produsele bio româneşti încep să fie tot mai căutate pe piaţa externă: Germania, Elveţia, Italia, Grecia şi Franţa importând brânză, caşcaval, miere şi plante oleaginoase şi proteice de la noi.

Agricultură verde, la Călăraşi Aurel Petruş conduce una dintre fermele ecologice de peste 1.000 ha din Călăraşi. A pornit din 1994 cu agricultura, însă abia din 2000 a început să cultive ecologic. A fost în SUA, a furat ceva trucuri de pe acolo şi a pus pe picioare un tip de agricultură "verde", pe care încearcă să-l extindă. "Eu sunt ecologist prin structură, la fel şi familia mea, ceea ce facem aici la fermă este din convingere.

Culturile ecologice sunt mai scumpe cu 30% decât cele convenţionale şi uneori mai anevoios de întreţinut şi mai riscante, dacă ne gândim la miza financiară. Numai astfel de convingeri te fac să duci un business de acest fel", spune inginerul Petruş.

La început i-a mers destul de greu, pentru că mare parte din ce producea, exporta în Olanda, dar pe atunci nefiind membri UE, taxele la transport erau foarte mari, ceea ce i-a făcut pe olandezi la un moment dat să renunţe. Apoi neavând piaţa specializată pentru produse ecologice în România, dădea producţia la "convenţional", adică la un loc cu recolta provenită din culturile convenţionale.

A urmat o perioadă în care străinii s-au arătat iarăşi interesaţi de produsele bio de la Ştefan cel Mare. Aceştia primeau însă subvenţii pentru procesare doar în anumite perioade ale anului şi preferau să ia marfa numai în acele intervale, ceea ce îl punea pe inginerul Petruş în situaţia de a depozita produsele care nu de puţine ori s-au alterat.

"Acum s-au mai echilibrat, primim subvenţii direcţionate pentru culturile ecologice, taxele pentru transport nu mai sunt la fel de mari ca înainte, însă lobby-ul producătorilor de pesticide este atât de puternic, încât aproape ne striveşte. Adesea mă întreb dacă la noi chiar se vrea să se facă agricultură ecologică", spune Petruş. "În continuare mizez mai mult pe piaţa externă, pentru că la noi e foarte greu cu piaţa de desfacere, nu vezi în magazine raioane specilizate, iar eu nu sunt atât de puternic financiar încât să mă gândesc să deschid un lanţ propriu de magazine", adaugă agricultorul din Ştefan cel Mare.

O altă fermă ecologică, din Lehliu, Impex Yoken, tot de aproape 1.000 ha este abia la început. Nastica Kovacs, administratora fermei, spune că ea e încă încrezătoare în piaţa internă, dar asta poate pentru că abia a pornit la drum şi n-a dat nas în nas cu reticenţa autohtonă. Chiar dacă totul este mai scump într-o astfel de cultură, doamna Kovacs speră că şi preţul produselor va fi pe măsură. "Subvenţiile direcţionate pentru culturile ecologice sunt un ajutor important, dar ar trebui ca statul să ne sprijine şi cu transportul. În Grecia, agricultorii primesc subvenţii şi pentru jeepuri, noi suntem cam departe de ei la capitolul ăsta", spune administratora fermei.

Producătorii vechi sunt deja dezamăgiţi În comuna Dor Mărunt, din Călăraşi, în topul suprafeţelor ecologice se află Agroeuro Service, fermă cu ceva vechime în ale agriculturii "verzi". Au peste 1.600 de hectare şi cea mai mare parte din producţie e destinată exportului.

"Cei de pe piaţa externă îmi dau un preţ mai mare. În România, pentru produsul ecologic mi se dă acelaşi preţ ca pe produsul tradiţional, şi atunci unde ieşim?! Pe mine mă costă mai mult. Eu cred că la noi nu se aşază lucrurile din cauza sărăciei. Prefer să le dau italienilor sau nemţilor, care chiar apreciază produsul", explică administratora Gabriela Dascălu.

Alexandru Preda, un fermier din comuna Dragoş Vodă, a renunţat la culturile ecologice din mai multe motive. Prima care i-a pus beţe în roate a fost clima, dar preţurile l-au dezarmat. "Întotdeauna le-am dat la grămadă cu produsele neecologice, pentru că la noi nu este piaţă. Şi am primit un preţ mic. Nu se merită… Deşi sunt pro acest tip de agricultură, m-am văzut în situaţia să renunţ.

Faptul că firmele colectoare încă fac legea la noi, altfel spus intermediarii care se impun singuri între noi şi străini, e chiar o piedică. Ei au acaparat majoritatea spaţiilor de depozitare din ţară, silozurile fostelor IAS-uri, iar noi stăm la mâna lor. Mai este mult până când sistemul o să fie funcţional şi corect. Poate că atunci eu o să produc, o să primesc un preţ bun, o să existe procesatori autohtoni specializaţi şi produsul va ajunge la timp în magazine, unde se va vinde ca <> ", spune dezamăgit Alexandru Preda, administratorul fermei Agrotehnica.

Fără pesticide, erbicide sau insecticide

Agricultura organică lucrează pământul într-un mod diferit faţă de agricultura convenţională: nu foloseşte pesticide, erbicide sau insecticide ca să scape de dăunători sau boli. De asemenea, practică un sistem specific de rotaţie a culturilor şi fertilizarea verde cu mazăre, rapiţă nemodificată genetic şi muştar, care sunt semănate pentru masa verde ce va fi încorporată ulterior în sol.

Potrivit MADR, pentru 2007 este estimată o creştere a suprafeţei cultivate în acest sistem până la 200.000 de hectare, ceea ce ar reprezenta 1,31% din suprafaţa agricolă a României. Pe termen lung, estimările Ministerului Agriculturii sunt optimiste, arătând că avem şanse ca 754.000 ha să fie cultivate ecologic până în 2013, adică 5% din totalul suprafeţei agricole.

Culturile ecologice sunt mai scumpe cu 30% decât cele convenţionale şi uneori mai anevoios de întreţinut şi mai riscante, dacă ne gândim la miza financiară Aurel Petruş, inginer