Afacerile din mediul rural, susţinute de instituţiile de microfinanţare

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii continuă să crească. Curtat mai recent şi de bănci, micul întreprinzător şi-a mai ostoit setea de bani de la instituţiile de microfinanţare.

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii continuă să crească. Curtat mai recent şi de bănci, micul întreprinzător şi-a mai ostoit setea de bani de la instituţiile de microfinanţare. Chiar dacă dobânzile sunt mai mari, banii vin şi cu consultanţa asociată. În plus, microfinanţatorii nu cer altceva decât o declaraţie pe proprie răspundere. Monica Mişca, director de comunicare la CHF România, consideră că organismele de microfinanţare au creat firmelor un istoric de creditare, cu care acestea se pot duce acum la bănci. "Dacă practica curentă era ca un patron să ia un credit pe persoană fizică şi să-l folosească pentru firmă, un credit de la un organism de microfinanţare şi-l poate trece pe costuri, constituind astfel istoricul de creditare al firmei".

Prea mici ca să fie interesante pentru bănci
Pentru bănci, o firmă poate să nu fie suficient de mare ca să fie interesantă. Sectorul bancar în România spun specialiştii din piaţa de microfinanţare - se adresează în general afacerilor care au nevoie de resurse financiare de peste 20.000 de dolari. Mulţi dintre clienţii instituţiilor de microfinanţare vor credite între 5 şi 10.000 de dolari. Este mai greu pentru ei să convingă o bancă să analizeze un credit şi o afacere pentru o sumă atât de mică.

Instituţiile de microfinanţare, la supraveghere la BNR
Valoarea creditelor acordate de organismele de microfinanţare în România depăşeşte 55 de milioane de dolari. Creşterile au fost de peste 50% pe an, de la 23,2 milioane dolari în 2003, la 36,5 milioane dolari în 2004. Operatorii din piaţa de microfinanţare spun că potenţialul pieţei este cel puţin de 10 ori mai mare, situându-se între 500 de milioane şi un miliard de dolari. Mare parte din acest potenţial se află în mediul rural, o comunitate rurală putând absorbi până la 500.000 de dolari. CHF una din cele 15 organisme de microfinanţare care activează în România - are un portofoliu actual de credite de 7,8 milioane dolari şi 1667 de clienţi activi. Dacă anul trecut creditul mediu era de 7000 de dolari, valoarea medie a scăzut după inundaţiile de anul trecut la 4700 dolari. Deşi au putut lua atunci credite cu dobândă preferenţială de 2,4% la dolar, ţăranii timişeni nu au luat decât cât au avut nevoie. Dobânda actuală este de 8,8% la dolar, în plus mai există un comision de procesare între 2 şi 5,5% din valoarea creditului. După ce s-au străduit să realizeze o lege proprie, organismele de microfinanţare s-au trezit şi în vizorul normelor BNR privind IFN-urile. Deocamdată, BNR nu a emis normele specifice pentru toate tipurile de instituţii non-bancare, dar instituţiile de microfinanţare sunt deja încadrate la categoria care presupune şi supraveghere, şi nu numai simpla evidenţă, ca în cazul caselor de ajutor reciproc şi a celor de amanet. Monica Mişca spune că reglementările ar trebui să aibă în vedere fragilitatea acestei pieţe, faptul că este la început. "Oamenii sunt mai necăjiţi, nu au garanţii sau acestea sunt mărunte, dar ideea nu e să le execuţi aceste garanţii, ci să-i ajuţi să le meargă afacerea". Rata de default este de 0,3%, dar aceasta apare când cineva uită, pur şi simplu, să-şi achite rata la timp. Practic nu există o rată de default reală, pentru că ţăranii sunt mult mai corecţi în achitarea creditelor decât orăşenii. E o chestiune de orgoliu, ţăranii nu vor să-i ştie satul de rău-platnici.

Profilul solicitantului
- profilul solicitantului de microcredite presupune o afacere care are între unu şi zece angajaţi, funcţionează de cel puţin şase luni, are probabil o singură locaţie, se derulează într-o comunitate sau într-un singur judeţ. Societatea poate fi angajată în retail un mic magazin -, poate fi o mică unitate de producţie sau poate fi angajată în servicii, transporturi, sau poate fi o mică asociaţie profesională.

Microfinanţarea - trăsături specifice
- creditele ţintesc în special afacerile cu mai puţin de 10 angajaţi, dar şi companii nu suficient de mari ca să obţină finanţare de la bănci; creditele sunt de sume mai mici, de la 100 de dolari până la 20.000 de dolari, dar de obicei sunt sub 5.000 dolari. În România, majoritatea creditelor se situează între 1.000 şi 15.000 de dolari, în alte regiuni ale lumii microfinanţare înseamnă şi credite de 100 de dolari.

Capital minim de 2 milioane de euro
Prevederile legislative privind societăţile de microfinanţare ţin cont atât de prevederile Directivei 2000/12/EC a Parlamentului European referitoare la iniţierea şi desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit, cât şi de Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Potrivit Legii 99, orice persoană juridică poate acorda împrumuturi, dacă nu primeşte depozite de la populaţie, fără a cădea sub incidenţa Legii bancare 58/1998, prin urmare nu este necesară supravegherea prudenţială din partea Băncii Naţionale. Societăţile de microfinanţare trebuie să aibă un capital social de minimum 2.000.000 de euro şi să nu accepte depozite de la populaţie.

Obiect de activitate
Obiectul principal de activitate al societăţilor de microfinanţare trebuie să fie exclusiv acordarea de microcredite din fonduri proprii, împrumutate/atrase de la instituţii financiare şi publice/organizaţii donatoare. Ca obiecte secundare de activitate, aceste societăţi pot dezvolta servicii pentru dezvoltarea economică a beneficiarilor de microcredite.