Adrian Călea - artistul seropozitiv, dar optimist

0
Publicat:
Ultima actualizare:

biletul de externare şi mi-am văzut diagnosticul: eram infectat cu virusul HIV".Ce simte un copil când vede, într-o clipă, că viaţa i se poate scurge subit printre degete? Disperare. Frică.

biletul de externare şi mi-am văzut diagnosticul: eram infectat cu virusul HIV".
Ce simte un copil când vede, într-o clipă, că viaţa i se poate scurge subit printre degete? Disperare. Frică. Singurătate. Adrian Călea duce şi acum o viaţă normală, chiar dacă este bolnav de SIDA, hepatită B şi hepatită D. Are 19 ani. "Atunci am rămas blocat, am mers sus, pe bloc, şi m-am gândit că am două variante. Ori zbor fără aripi, ori mor luptând". Adrian este încă aici, printre noi. A ales viaţa.
Boala secolului XX l-a ales din întâmplare. Flagelul care izolează destine, le rupe de societate, le aruncă în groapa discriminării a făcut deja mii de victime în România. Mai mult de 7.200 dintre copiii şi tinerii români între 15 şi 19 ani trăiesc cu HIV - cel mai mare grup de acest fel din orice stat european. În clasa a V-a, directorul şcolii la care învăţa Adrian i-a sugerat mamei să-l ţină acasă, ca să nu stârnească o revoltă a părinţilor copiilor obişnuiţi. A fost prima lecţie de izolare primită tocmai de acolo de unde înveţi din manuale ce înseamnă toleranţa.

"Dacă tot sunt soldat, da-ti-mi o armă să lupt!"
"Înţeleg frica oamenilor. Dar şi ei trebuie să încerce să nu şi-o transforme în discriminare, ci să se informeze", spune Adrian. Vrea să se facă avocat, pentru a putea reprezenta în litigii oameni ca el, vrea să se căsătorească şi să-şi întemeieze o familie, să aibă un copil, lucru posibil prin inseminare artificială. "Important este să nu faci abuzuri şi să-ţi respecţi cu sfinţenie tratamentul şi să ai o alimentaţie sănătoasă. Nu SIDA te omoară, ci alte complicaţii care pot apărea la boli obişnuite. De la o simplă răceală la cap poţi să mori sau poţi să faci pneumonie. Eu vreau să îmbătrânesc ascultând hip-hop, cu o pipă în gură", visează tânărul. În 2002 a înfiinţat trupa "Marfa", împreună cu doi prieteni. Scrie versuri despre viaţă, "dar nu despre problemele mele de seropozitiv, ci de cetăţean al României:
E acelaşi război pe care-l ducem cu noi/ Peste frig şi cald, peste vânturi şi ploi/şi pare totul pierdut, într-un mediu corupt/Dacă tot sunt soldat, da-ţi-mi o armă să lupt!
. Adrian luptă pentru un loc în societate, vrea să muncească şi să facă studii superioare. Clasele 5-8 le-a terminat la o şcoală specială pentru seropozitivi.

Suntem puternici, avem calităti!
Tânărul locuieşte în Alexandria cu părinţii, care i-au fost mereu alături. Mama este casnică şi tata - electrician. Una dintre cele mai mari dorinţe ale sale este să se angajeze: "Statul român să nu creadă că noi, dacă avem pensii şi ajutoare de 1.500.000 lei pe lună, suntem oameni care dorim să trăim din aşa ceva. Nu! Suntem puternici, avem calităţi şi sunt sigur că fiecare vrea să-şi găsească un loc de muncă şi are câte un vis. N-avem nevoie de milă, ci de înţelegere. Da, este un ajutor, dar când ajuţi un om, îi dai o şansă. Nu-i dai peşte, ci o undiţă, să înveţe singur să pescuiască. O să trag cu dinţii şi o să lupt şi o să merg mai departe şi o să spun la angajare că sunt seropozitiv, indiferent de ce mi s-ar putea întâmpla".

"Cel mai greu este să trăieşti în minciună. Tot timpul trebuie să găseşti o scuză să-ţi iei pastilele, o scuză pentru că stai mai mult în spital. Secretele pe care le ţii în tine stau să izbucnească tot timpul, ca un vulcan. Simţi nevoia să spui cine eşti cu adevărat."
Adrian Călea

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite