Adoptarea viitoarei Constitutii risca sa fie blocata de disputele intre membrii UE

Pe masura ce se apropie data desfasurarii Consiliului European de la Bruxelles, programat pentru sfarsitul acestei saptamani, scad perspectivele ajungerii la un compromis intre membrii UE care sa

Pe masura ce se apropie data desfasurarii Consiliului European de la Bruxelles, programat pentru sfarsitul acestei saptamani, scad perspectivele ajungerii la un compromis intre membrii UE care sa permita adoptarea noii Constitutii europene. Dupa nenumarate tratative, proiectul de Constitutie, intocmit dupa luni intregi de discutii in cadrul Conventiei pentru Viitorul Europei, a suferit o serie de modificari, menite sa menajeze interesele unuia sau altuia dintre membrii influenti ai Uniunii. In general, aceste modificari ingreuneaza mult mecanismul functionarii Uniunii cu 25-27 de membri, insa respecta principiul suveranitatii nationale, in detrimentul unei mai profunde integrari europene. Astfel, Europa Unita care se profileaza in urma acestor discutii va fi destul de departe de supra-statul visat de tandemul franco-german; institutiile sale vor fi mai complicate si greoaie, iar sistemul de luare a deciziilor - destul de opac. Asa-numitul "executiv" al Uniunii, Comisia Europeana, va avea 25 de membri, cate unul pentru fiecare tara UE (desi, in principiu, comisarii sunt functionari europeni, si nu reprezentanti ai tarilor lor la Bruxelles). Deciziile importante se vor lua, ca si pana acum, la Consiliul European (reuniunea celor 25, apoi 27 de lideri ai Europei largite).
Votul cu majoritate calificata - contestat de polonezi si spanioli
Mecanismul decizional ramane in continuare foarte controversat, disputele asupra acestui aspect amenintand sa blocheze un acord la summitul de la sfarsitul acestei saptamani. Pentru ca Europa largita sa poata lua decizii intr-un ritm relativ fluent, ultimul tratat european, cel de la Nisa, schitase un sistem de vot prin reprezentare proportionala, care tinea cont de marimea statelor membre ale Uniunii. Acest sistem ar fi trebuit acum imbunatatit; in plus, ar fi trebuit sa se renunte, treptat, la sistemul votului prin unanimitate in tot mai multe domenii, el fiind inlocuit prin votul cu majoritate calificata (statele care voteaza in favoarea unei legi trebuie sa reprezinte, impreuna, 60 la suta din populatia Uniunii Europene). Noul sistem nemultumeste profund tari ca Polonia si Spania (care, prin Tratatul de la Nisa, obtinusera un numar de voturi comparabil cu acela al Germaniei, desi populatia lor este jumatate din cea a acesteia). Prin noile modificari, Varsovia si Madridul se considera neindreptatite, "lasate la discretia" statelor mari. Ele ameninta sa blocheze adoptarea viitoarei Constitutii, in cazul in care nu se vor respecta principiile de la Nisa. Pe de alta parte, Marea Britanie nu accepta, in nici un caz, sa renunte la dreptul sau de veto in domenii-cheie pentru suveranitatea Regatului Unit: politica externa si de aparare sau politica fiscala. La randul sau, tandemul franco-german refuza orice compromis in aceasta privinta si insista cu toata puterea asupra necesitatii adoptarii sistemului de vot cu majoritate calificata.
Statele "mici" insista pentru mentinerea presedintiei semestriale a Uniunii
Nici in privinta presedintiei Uniunii nu s-a ajuns la vreun compromis; proiectul constitutional adoptat de Conventie prevedea renuntarea la principiul presedintiei semestriale, prin rotatie a UE, si inlocuirea lui cu acela al presedintiei Consiliului UE, exercitate timp de doi-trei ani (durata nu a fost stabilita exact) de un reprezentant al unei tari-membre ales de liderii UE. Asa-numitele state "mici" sau "mijlocii" din Uniune resping, insa, acest sistem, temandu-se ca vor cadea sub dominatia "celor mari" si vor trebui sa accepte, ani de zile, un presedinte francez, german sau britanic. Pastrarea actualului sistem pare, de asemenea, prea putin eficienta; asa cum s-a demonstrat din plin pana acum, sase luni sunt o perioada mult prea redusa pentru ca un stat-membru al Uniunii sa-si poata exercita prerogativele. Desi invitate la toate dezbaterile pe teme constitutionale, Romania si Bulgaria nu au drept de decizie in acest sens, nefiind membre UE. Bucurestiul sustine, in general, ideea simplificarii modului de functionare a UE, imbratisand mai degraba punctul de vedere al tandemului franco-german decat parerile polonezilor sau ale spaniolilor. Un compromis destul de fragil s-a conturat in privinta crearii unei aparari comune europene. Cei 15 au acceptat introducerea in textul viitoarei Constitutii a existentei unei "cooperari militare structurate" si a unei politici externe si de securitate la nivel european. (Se pun bazele instituirii unei forte europene de aparare, care sa poata fi mobilizata rapid, in termen de cateva zile, si sa fie desfasurata in zonele in care NATO a decis sa nu se implice). Chiar si o clauza referitoare la "apararea colectiva", dupa modelul celebrului Articol 5 din Charta NATO, pare sa fie pe punctul de a fi digerata de cele patru state neutre din Uniune: Austria, Finlanda, Irlanda si Suedia, cu conditia introducerii unui paragraf care sa le garanteze ca aceasta clauza nu va afecta "caracterul specific al politicii de securitate si aparare in anumite state membre". Acestea sunt doar cele mai importante "zone sensibile" ale textului viitoarei Constitutii. Cei 25 de membri ai Europei largite se contrazic, insa, in multe alte privinte, mergand de la "mostenirea crestina" a civilizatiei europene pana la denumirea textului pe care il negociaza (Londra prefera varianta de "tratat constitutional", pentru ca este mai impersonala si nu sugereaza ideea existentei unui supra-stat caruia trebuie sa i se subordoneze supusii Reginei). In aceste conditii, adoptarea la timp a noii Constitutii pare un adevarat miracol, ca si functionarea eficienta a Uniunii largite.