Adolescenţă distrusă de droguri

"Nu mai ai familie, prieteni şi nici măcar o viaţă proprie. Drogul îţi fură şansa de a trăi...", începe să povestească Andrei, un tânăr care-a trecut prin experienţa drogurilor, pe care

"Nu mai ai familie, prieteni şi nici măcar o viaţă proprie. Drogul îţi fură şansa de a trăi...", începe să povestească Andrei, un tânăr care-a trecut prin experienţa drogurilor, pe care le cataloghează acum drept "cel mai mare duşman pe care poţi să-l ai".
"Am început din joacă"
"Totul a început în joacă, din curiozitate. Eram o gaşcă de câţiva băieţi, mereu pusă pe şotii şi dornică de experienţe noi. Am început cu marijuana, ca mai târziu să ne injectăm cu heroină. Când eşti prins în mreaja drogurilor, nu mai ţii cont de nimic", îşi aminteşte Andrei. "Dacă înainte erau lucruri pe care nici prin cap nu-mi trecea că le-aş face vreodată, când mă drogam ajunsesem să vând din casă, făceam
afaceri
cu lucruri furate, încercam să fraieresc pe oricine îmi ieşea în cale, doar să reuşesc să fac rost de bani pentru
marfă
. Am avut multe tentative de a renunţa, dar anturajul şi durerile îngrozitoare care erau greu de suportat m-au făcut să revin de fiecare dată la momentele rupte de realitate, în care puteai zbura, puteai să fii stăpânul lumii, în care căpătai un curaj extraordinar care te îndemna să faci şi cele mai nebune lucruri".
Andrei provine dintr-o familie cu bani, dar e dovada vie că banii nu aduc fericirea şi nici stabilitatea de care are nevoie un adolescent. "Provin dintr-o familie destul de înstărită, dar destrămată. Cu toate astea, părinţii mei au uitat de toate neînţelegerile şi au apelat la toate căile posibile pentru a mă aduce pe calea cea dreaptă. Tata mă ducea în fiecare dimineaţă cu maşina până în faţa şcolii, iar în rest, când ieşeam pe afară, eram însoţit în permanenţă de fratele meu vitreg. Mama îmi cumpăra tot ce-mi doream doar să-mi ocup timpul cu altceva şi să uit de nevoia de a mai lua droguri". Ca să renunţe şi ca să se rupă de tot şi de toate, tânărul a părăsit Capitala şi tentaţiile ei, iar acum se poate considera protagonistul unei poveşti triste, dar cu final fericit: "Am plecat din Bucureşti pentru a începe o viaţă nouă din toate punctele de vedere. Am terminat liceul şi îl ajut pe tatăl meu la mica afacere pe care o avem. Îmi pare însă rău pentru ceilalţi care nu au fost la fel de norocoşi ca şi mine. Am auzit că unii dintre ei au ajuns după gratii pentru furt şi trafic de droguri".
"Libertatea de a alege e pierdută"
"E plăcut să consumi droguri, uneori e cheia spre a fi primit într-un grup, dar toate astea au un preţ de plătit şi acesta e foarte mare: o viaţă în care libertatea de a alege e pierdută". Asta încearcă să le explice tinerilor Lucian Vasilescu, doctor la secţia de Toxicologie din cadrul Spitalului "Alexandru Obregia", din Bucureşti. "Dacă le spui că nu trebuie să te droghezi, că drogurile ucid, dacă le povesteşti despre
moartea albă
, nu se întâmplă altceva decât să le stârneşti curiozitatea şi să le dai celor care consumă droguri o nuanţă un pic eroică, o anumită plăcere a păcatului". Potrivit doctorului Vasilescu, "la Spitalul Obregia sunt internate, anual, 800 de persoane dependente de droguri, dintre care o parte sunt tineri care, în mod normal, ar trebui să frecventeze şcoala. Cei care ajung la secţia de Toxicologie, după un consum de câţiva ani de heroină, îşi pierd acest statut din cauza marginalizării sociale, a scăderii interesului şi a neimplicării în activităţi sociale. Concret, fie nu s-au mai dus la şcoală, fie au fost exmatriculaţi. Aceşti elevi trăiesc într-o societate în care li se oferă foarte puţin. Modelele gen Mutu sau diferiţi manelişti nu fac altceva decât să le arate că se pot scoate foarte mulţi bani şi nu neapărat prin muncă. Dorinţa de a se mai duce la şcoală sau de a mai da la facultate începe să dispară".