Adio, Zi Naţională!

>> Ni se pregăteşte acelaşi 1 Decembrie spoit în culori de partid şi de stat . Incepe iar! În fiecare an, artileria grea a trupelor administrative care se ocupă de organizarea petrecerilor

>> Ni se pregăteşte acelaşi 1 Decembrie spoit în culori de partid şi de stat .

Incepe iar! În fiecare an, artileria grea a trupelor administrative care se ocupă de organizarea petrecerilor cu public de 1 Decembrie pune tunurile pe oameni nevinovaţi. Niciodată, de când ne prefacem că trăim sentimentul naţional, maşinăria organizatorică nu poate lucra fără deranj.

Iac-aşa, să simţim româneşte! Ieri, pregătirile pentru serbările din Bucureşti de Ziua Naţională au bulibăşit şi mai mult traficul din Capitală. Mi-au plăcut teribil imaginile surprinse de fotoreporterii noştri cu tancurile care s-au strecurat cu greu prin haosul rutier bucureştean pentru a ajunge în locul de antrenament pentru parada militară.

Nici tancurile nu mai pot să treacă prin oraşul ăsta, a pus instant punctul pe "I" un coleg de redacţie cu vechime în şoferie. Haz de necaz, desigur! Pentru că sunt destui cei care vor spune lasă, nene, şi-aşa e vai şi amar de motoarele noastre prin Capitală! Un calvar în plus, de câteva zile, nu ne mai poate spori necazul.
Totuşi, nebunia declanşată ieri în Bucureşti mă face să mă întreb până unde merge sictirul conducerii de partid şi de stat actuale?

Cât de gros poate să le fie obrazul Măriilor lor, stăpânii momentului, încât să nu stea măcar o clipă pe gânduri? Să delibereze cu aroganţa lor centralistă preţ de o secundă în numele papagalului de cetăţean: ia, hai, băi, frate, să facem cumva să nu-i mai înveninăm în plus pe şoferii ăştia din Bucureşti; să găsim o variantă de repetiţie pentru parade şi defilări care să-i menajeze un gram pe automobiliştii cu nervii şi aşa zdruncinaţi pe frontul lucrărilor din Capitală! Vacs! Sunt convins că i-a durut undeva de condamnaţii pe patru roţi. Le-a păsat doar de cum pot să jongleze mai bine cu "1 Decembrie" pentru un profit cât de mic de imagine.

Nimic nou sub soare.

Din 1990 încoace, Ziua Naţională este pervertită în scop publicitar electoral. Eu, unul, m-am săturat de o aşa sărbătoare naţională. Pentru ce să mă bucur de 1 Decembrie 2007? Că îmi bagă televiziunile pe gât cârnaţi cu fasole ca să simt mai bine gustul României reale? Că în fiecare an ne ies la socoteală tot mai puţini români în ţară şi tot mai mulţi "afară"?

Că ziua care a fost aleasă drept reper al unităţii românilor nu face doi bani câtă vreme clasa politică se sfâşie în conflicte interne, orgolii şi interese? Se răsucesc în mormânt artizanii Marii Uniri de la 1918, nu alta! Pesemne că nici bunul Dumnezeu nu-i poate lămuri ce s-a petrecut cu România lor, dodoloaţă şi unită.

Cât de simplu şi brusc a basculat ea de la "hai să dăm mână cu mână" la starea actuală de ferfeniţă şi spoială. Şi ce scurt a fost drumul de la pacea internă, chinuit dobândită, la războiul româno-român declanşat atât de uşor şi iresponsabil şi pus între paranteze la fiecare 1 Decembrie postrevoluţionar!