Adevarata remaniere - la Partid

"Vom gasi solutii ca sa nu plece nimeni din sistem". Din gura lui Serban Mihailescu, cuvintele ieseau firesc, cu candoarea specifica activistului descurcaret, care rezolva problema inainte sa ii ceara

"Vom gasi solutii ca sa nu plece nimeni din sistem". Din gura lui Serban Mihailescu, cuvintele ieseau firesc, cu candoarea specifica activistului descurcaret, care rezolva problema inainte sa ii ceara seful. Deci, s-a rezolvat si cu restructurarea. S-au facut niste permutari, gonflari si ceva inlocuiri, dar in sistem nimic nu se pierde, totul se recircula. Daca la nivel guvernamental nu asistam la o reala reformare - asa cum anticipam inainte de anunturile oficiale - in plan politic restructurarea a consemnat cateva schimbari demne de interes, mai ales privite in perspectiva electorala. In interiorul PSD s-au produs reasezari care vor avea consecinte in anul ramas pana la inceperea campaniilor pentru locale, prezidentiale si parlamentare. Cea mai spectaculoasa, de departe, este oficializarea statutului de cadrist-sef al lui Octav Cozmanca, prin instalarea sa pe scaunul de presedinte executiv. Un scaun atat de nou, incat dl. Cozmanca va umbla cu vopseaua proaspata pe haine pana se va modifica statutul partidului, in care nu mai exista acum functia cu pricina. Inaltarea in grad a fostului ministru al Administratiei nu e o simpla compensatie pentru parasirea Palatului Victoria. Cozmanca era de ani buni cel care controla structurile din teritoriu ale administratiei si, deci, ale partidului. Miscarea ii va asigura suficienta autoritate pentru a putea manevra toate circuitele care trebuie anclansate in pregatirea alegerilor. Oricate schimbari ar fi suferit PSD in cei 2 ani si jumatate de mandat, el ramane un partid in care grosul membrilor sai sunt incartiruiti in zonele rurale si in micile orase, acolo unde majoritari sunt primarii si consilierii pesedisti, al caror tatuc, marinimos si aspru deopotriva, e Tavi Cozmanca. El stie cum se impart banii, cum se mobilizeaza satele, cum se face impartirea pe sectii de votare, cum se fac listele cu alegatorii. Nu doar beneficiile pentru partid au fost hotaratoare in decizia de a-l cocota pana in varf pe fiul de taran din Talpa Botosanilor. Momentul inscaunarii sale ca presedinte executiv pare sa consemneze inceputul replierii elastice a lui Adrian Nastase. Dupa multe foieli si razgandiri, presedintele PSD pare-se ca a ales: va candida la presedintie, in 2004, renuntand la intentia de a-si prelungi mandatul de premier. Ba chiar, din informatiile noastre jurnalistice, se zice ca la intalnirea de acum o saptamana, de la Cotroceni, ar fi clarificat chestiunea si cu seful statului. Acesta din urma isi va putea vedea implinit visul de a relua conducerea de iure si de facto a partidului sau de suflet dupa ce-si va fi incheiat ultimul mandat. O retragere brusca a lui Adrian Nastase de pe puntea de comanda ar fi fost insa riscanta, drept pentru care desemnarea unui secund asigura o tranzitie confortabila. In plus, Cozmanca este o interfata perfecta intre cele doua grupari, avand reflexele de activist vechi inca suficient de vii pentru a se "armoniza" si cu "nastasistii", si cu "iliescienii". Avantajele pentru Adrian Nastase nu se opresc insa aici. Numirea lui Cozmanca transfera asupra acestuia o parte din punctele negative pe care le-ar fi acumulat liderul PSD pe seama cocolosirii sau incurajarii baronilor din partid. In plus, prin subordonarea Ministerului Administratiei lui Ion Rus, locotenentul fidel al premierului capata brusc anvergura si in partid: cine e sef peste prefecti si presedintii de consilii judetene are un cuvant greu in fata organizatiilor din teritoriu. In felul acesta, Rus ar putea deveni un candidat destul de valid pentru a-i deveni pereche lui Nastase intr-un posibil tandem presedinte-premier, in 2005. Viata nu e insa facuta doar din satisfactii, nici macar pentru Adrian Nastase. Castigurile pe care le enumeram mai devreme au si o contrapondere. Infrangerea suferita in batalia pentru titularul de la Justitie a demonstrat, o data in plus, ca presedintele Ion Iliescu poate si are inca ultimul cuvant atunci cand tine mortis sa demonstreze asta. Si, mai mult, ca spre deosebire de fostul sau ucenic politic, isi apara eficient oamenii fideli. A facut-o acum cu Rodica Stanoiu, a facut-o altadata cu Nicolae Vacaroiu sau cu Ioan Talpes. Adrian Nastase nu s-a jenat sa-i lase din mana pe cei din jurul sau, chiar si pe tinerii arivisti pe care el i-a adus si i-a promovat in partid - cazurile Ponta si Gusa fiind doar cele mai recente. Ori asta s-ar putea sa il atinga, pe termen nu foarte lung, tocmai la capitalul de incredere din interiorul partidului. Nici promovarea unor venetici politici in fotolii guvernamentale nu are darul de a-i aduce prea multa simpatie printre veteranii pesedisti. Aducerea ministrului falimentar Athanasiu pe un post cu care este paralel doar pentru a linisti maraielile fostilor PSDR-isti sau insurubarea traseistei politice Elena Dumitru la Munca, drept momeala pentru pedistii care inca se mai codesc sa-l abandoneze pe Basescu, sunt compromisuri exagerate si cu consecinte greu de calculat. Se pare insa ca Adrian Nastase a hotarat sa sacrifice multe alte lucruri pentru atingerea obiectivelor sale personale, politice si electorale. Chiar si imaginea de partid modern, pe care se chinuie de doi ani sa o deseneze pentru PSD. Oricat de eficiente ar fi pentru atingerea acestor teluri metodele primitive ale lui Cozmanca, chipul sau nu poate convinge ca PSD are fata europeana.