Actorul Şerban Ionescu, prim-ministru "pe sticlă"

VIS Acesta şi-ar fi dorit o carieră politică şi în viaţa reală, nu numai în serialul de la Pro TV "Nu mi-am ales niciodată rolurile! Nici măcar nu le-am pândit, am fost un băiat

VIS Acesta şi-ar fi dorit o carieră politică şi în viaţa reală, nu numai în serialul de la Pro TV

"Nu mi-am ales niciodată rolurile! Nici măcar nu le-am pândit, am fost un băiat norocos", spune Şerban Ionescu, care îl joacă pe prim-ministrul Topârceanu, în serialul "Anticamera" de la Pro TV.

A fost sufleur, maşinist, a făcut parte din trupa tehnică a teatrului din Braşov, a fost controlor de calitate la Uzina Doi din Braşov. "Nu golăneam, lucram opt ore, uneori şi în schimburi! Dar singura profesie pe care o tatonez de 30 de ani este actoria", îşi începe povestea marele actor.

Parfumul studenţiei nu îl poate uita nici astăzi. "Cred că aş putea scrie o carte despre primii mei ani de Bucureşti, primii ani de contact zilnic cu ceea ce urma să fiu, cu profesorii, colegii, întâmplările, nefericirile, cu salcâmii care înfloreau, cu nopţile în care umblam pe străzi ca să auzim cum pocnesc florile de castan... Cu Amza, cu Florin Călinescu"...

În anul patru de facultate a vrut să rămână corigent la balet ca să mai stea un an în Bucureşti. "Eram foarte bun la balet şi la mişcare scenică şi s-a rugat săraca domna profesoară de mine <> şi mi-am dat examenul şi am intrat în licenţă", mărturiseşte Şerban Ionescu.

Refrenele de altădată

De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) s-au împlinit 34 de ani de când a venit în Capitală. "Bucureştiul îl tot sondam de pe la 16 ani, de când veneam cu liceul. Se tot făceau târguri de toamnă la Romexpo şi ne aduceau şi pe noi, atunci am dat de gustul teatrului, ne-a furat peisajul. De multe ori, plecam din Braşov să vedem un spectacol la Bulandra.

Bucureştiul era un oraş de câmpie, nu m-a timorat, m-a dezamăgit. Am rămas cu această dezamăgire şi azi, pentru că nu s-au schimbat prea multe lucruri, e un oraş care nu a evoluat, nu a făcut decât să se sufoce de unul singur în betoane. Dar e oraşul nostru, aici m-am şcolit, îmi cresc familia, aici lucrez, aici beau un pahar de vin şi mănânc o felie de cozonac".

Întâlniri astrale

Prietenia cu Florin Călinescu, regizorul serialului "Anticamera", "s-a sudat" în timpul facultăţii, pentru că, după cum spune, "în viaţă nimic nu e întâmplător". "Eram colegi la IATC, vecini de cameră, era şi el băiat venit din provincie ca şi mine, şi amândoi parcă cu mai mult bun-simţ decât alţii.

Am jucat chiar şi în două spectacole împreună. Primul se întâmpla prin 1977-1978, <> , în regia Cătălinei Buzoianu, cu care am făcut şi un turneu la Londra. Iar al doilea - <> , piesa mea de licenţă în care el a fost actor invitat. Era în anul al doilea atunci, dar avea un umor special, pe care îl are şi acum, autentic, umor marca Florin Călinescu. Am mai jucat împreună şi în <> , dar nu am avut scene împreună, iar de curând ne-am întâlnit în serialul <> ".

Umor marca Florin Călinescu

- Marele actor spune că singurul om politic care l-a inspirat în construirea personajului din "Anticamera" este Şerban Ionescu.

- "Am politica mea, am partidul meu, se numeşte Partidul Indrăzneţilor şi al Inefabililor, iar eu sunt singurul membru, de aceea mi-am permis creionarea personajului din <> . Modelul am fost eu, zâmbetul meu, umorul meu, mi-am asumat utopiile serialului. Românii chiar trăiesc utopic, iar acest serial este pur românesc, nici nu ne interesează personajele politice, ci ne interesează doar umorul situaţiilor".

- Actorul recunoaşte că şi-a dorit rolul de politician şi în viaţa reală. "Am calităţi de lider şi o spun fără pic de modestie, o ştiu de când eram mic şi conduceam jocurile, mă ascultau copiii. Propunerile mele nu s-au terminat niciodată în conflicte. Şi în armată, unde te întâlneşti cu oameni diferiţi, am fost liderul unui grup de oameni".

Amintiri cu Amza

- Clipele trăite alături de Amza Pellea nu-şi vor pierde niciodată strălucirea în sufletul marelui actor.

- "O să vă povestesc un moment care m-a marcat foarte tare, nu e ca o rugăciune, ci ca un psalm. Jucam în <> , în regia lui Constantin Vaemi, şi-n acelaşi an începusem şi repetiţiile la <> la Teatrul de Comedie. Erau ultimele luni ale lui Amza şi ieşeam amândoi în culise. Aveam câte un minut pauză între scene şi el întotdeauna îşi aprindea o ţigară din care trăgea câteva fumuri şi pe care apoi o stingea într-o ţeavă de calorifer. Într-una dintre aceste pauze mi-a zis: <> ".