Activitatea omului nu trebuie să distrugă mediul

Orieta Hulea, de la World Wilde Fund Romania, spune că există soluţii economice care nu pun în pericol ecosistemele A terminat biologia şi s-a hotărât să lucreze pentru Protecţia

Orieta Hulea, de la World Wilde Fund Romania, spune că există soluţii economice care nu pun în pericol ecosistemele

A terminat biologia şi s-a hotărât să lucreze pentru Protecţia Mediului. Orieta Hulea crede că mediul în care a crescut, la poalele Munţilor Măcin din Munţii Dobrogei, a influenţat-o în alegerea carierei. Ea vrea să protejeze frumuseţile naturale ale ţării şi caută acele soluţii economice care se pot desfăşura fără a pune în pericol natura României.

- Când aţi început să lucraţi pentru Protecţia Mediului?

- M-am născut într-o zonă care te îmbia să te ocupi de natură, m-am născut în Dobrogea, într-un sătuc la poalele Munţilor Măcin, la cinci kilometri de Dunărea veche. Copilăria mi-am petrecut-o fie pe munte, fie pe Dunăre. Am mers la Institutul de Cercetare a Deltei Dunării, din Tulcea, şi acolo am început să lucrez pe ecologie. Am găsit sprijin în ce am vrut să fac. După ce s-a înfiinţat un laborator de microbiologie în cadrul institutului, am putut să desfăşor şi activităţi de cercetare. A fost un fel de pioneriat în cercetare, un sistem de monitorizare orientat pe evaluarea calităţii aerului. De exemplu, aşa am aflat pentru prima dată cum se acumulează diverşi poluanţi în corpul animăluţelor în mâl, cum sunt afectate scoicile, dar şi peşti care se hrănesc din mâl, şi în final ce înseamnă pentru om toată povestea asta. Tot la institut mi-am făcut şi doctoratul, tot pe ape dulci. Ideea a fost să încep să înţeleg cum pot fi folosite animalele microscopice ca să-i ajute pe cercetători să înţeleagă care e starea de sănătate a Deltei Dunării.

- Care sunt cauzele pentru schimbările climatice?

- Ceea ce se întâmplă în natură ne afectează pe toţi, dar oamenii sunt "deconectaţi", nu se simt implicaţi personal. Există o vorba: ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.
Dar dacă îţi imaginezi cum ar fi să fii copac şi cum ai accepta faptul că altcineva ar veni să-i culeagă fructele şi să lase un dezastru în urmă. În general, nu poţi să te pui în calea dezvoltării economice, dar activităţile făcute fără cap, generate doar din nevoia de a avea un venit pe termen scurt, sunt activităţi care prejudiciază mediul.
Dacă cineva ar veni să-ţi taie crengile sau să te dezrădăcineze brusc de undeva, sau să-ţi culeagă fructele, sau să lase un dezastru în urmă, cum te-ai simţi? În al doilea rând, mai sunt şi efectele cumulative. Nu e vorba numai de un om care nu respectă mediul, ci de mai mulţi. Cea de-a treia componentă sunt cei şapte ani de acasă şi cum te comporţi, într-un cuvânt: educaţia.

- Ce înseamnă, de fapt, respectul pentru natură?

- De pildă, să nu arunci o hârtie unde nu trebuie sau restul de ţigară pe geam. Să nu arunci apa uzată sau apa menajeră pe stradă. De obicei, oamenii când se gândesc la respect, se gândesc la relaţiile interumane, dar există şi un respect faţă de natură, care îţi impune să nu faci anumite activităţi dăunătoare.
Fiecare intervenţie trebuie să aibă un studiu de impact. Dacă pare greu, amplifică. Pune întrebarea: ce-ar fi dacă acest lucru ar fi făcut, chiar acum, de un milion de oameni. Aşa îţi dai seama dacă e dăunător sau nu. Din păcate, sistemul nu prea intervine, pentru că uneori se dau avize de mediu de către autorităţile competente fără să se ştie că acolo nu ai voie să construieşti, acolo nu ai voie să faci asta. E multă indiferenţă şi incompetenţă în ceea ce priveşte mediul. Noi putem să semnalăm, dar fiecare întreprinzător ar trebui să urmeze procedurile legale. Asta ar trebui să fie caracteristica principală a unui om pentru nişte acţiuni care nu sunt justificate.

- Cum colaboraţi cu autorităţile?

- Cu toate eforturile încercăm să colaborăm cu toate autorităţile. Dar sunt şi situaţii în care, deşi am stabilit un proces de dialog cu autorităţile şi le-am explicat care sunt efectele asupra mediului şi care sunt implicaţiile unui astfel de proces, totuşi acordul de mediu s-a eliberat defavorabil. Părerea noastră e luată în considerare, dar până la un anumit punct. De obicei, nouă ni se cer soluţii.

Dar atunci când e nevoie de o soluţie tehnică, avem nevoie de timp şi de resurse pentru căutarea unor soluţii mai elaborate. Nu putem să investim bani şi apoi să fim ignoraţi. Proiectul trebuie făcut în colaborare cu cei care iau, până la urmă, decizia finală. De exemplu, am încercat să arătăm că există soluţii pentru îmbunătăţirea navigaţiei pe Dunăre, care să nu distrugă mediul într-o asemenea măsură încât să distrugă populaţia de sturioni sau să pună în pericol ostroavele.

De obicei, inginerii iau aspectele de mediu în considerare într-o măsură foarte mică. Şi atunci când vii şi le explici că trebuie să respecte mediul, ei se revoltă că pentru un sturion sau pentru un pelican trebuie să anulezi proiectul! Dar în final ce înseamnă dezvoltare economică necontrolată? Duce la colaps, care înseamnă, de fapt, sărăcie. Există proiecte, mai ales pentru fondurile europene, pentru care componenta de mediu e complet neglijată.

Exact aşa se întâmplă cu Dunărea. Fluviul e o cale navigabilă. Pentru cei care văd şi care lucrează pe componentele economice, care includ navigaţia, acesta e un argument foarte important. Uniunea Europeană a inclus Dunărea drept un coridor important de navigaţie. Dar ce înseamnă mai multe mărfuri şi un flux accelerat? Înseamnă îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie, adică adâncirea Dunării, consolidarea malurilor. România trebuie să asigure condiţii bune pentru navigaţie, dacă vrea să primească bani şi proiecte europene. Deşi aceste proiecte trebuie să aibă studii de impact foarte bine definite, componenta de mediu nu are voie să lipsească.

- Ce proiecte importante aveţi?

- Am avut o campanie de mediu, defăşurată pe câţiva ani buni, care a reuşit să influenţeze pe cei care voiau să reconecteze nişte canale laterale sau refacerea unor zone adiacente Dunării. Proiectanţii au inclus până la urmă măsurile care prejudiciau cel mai puţin mediul. În mod normal, aşa trebuie să faci când exploatezi o zonă. Există amenajări silvice speciale, prin care se poate vedea dacă s-a mai schimbat sau nu ceva în zona exploatată. Dar astfel de studii nu sunt luate în seamă de cei care taie pădurile. Prin urmare, proiecte şi îndrumări avem, dar e nevoie să fie luate în considerare de autorităţile care decid.