Accesul alegatorilor, doar cu cartela PSD

Domnului Nastase ii plac lucrurile frumoase: obiectele de arta, casele de bun gust, hainele elegante, orasele bine gospodarite, comunele cu santuri sapate dupa raza laser, campurile curate, colturile

Domnului Nastase ii plac lucrurile frumoase: obiectele de arta, casele de bun gust, hainele elegante, orasele bine gospodarite, comunele cu santuri sapate dupa raza laser, campurile curate, colturile de lume cu peisaje magnifice datatoare de calm. Dar cel mai mult si mai mult iubeste premierul chipul sau pe ecrane si articolele triumfaliste din ziare, in care guvernului i se multumeste pentru merite, iar partidului i se fac operatii estetice pentru a obtine tineretea fara batranete si viata fara de moarte. Orice rand stramb strica ziua presedintelui PSD. Oameni special antrenati vaneaza fiecare cuvant interpretabil din articolele de presa si monitorizeaza toate evolutiile de "pe sticla" ori din eter pentru a-i raporta apoi "AN-ului" cine trebuie trecut pe lista neagra si cine nu. Daca premierul se supara pe un ziarist, tot anturajul transmite vibratia de nemultumire si-l penalizeaza pe indraznet cu radierea de la sursele de informatii, chiar si cele oficiale. In Romania anului 2004, controlul puterii asupra presei a luat forme tot mai rafinate. In afara de strategia economica, vizand atribuirea contractelor de publicitate, administratia Nastase a inventat o formula noua. De la vestita exprimare a nemultumirilor iliesciene - "Mai animalule", s-a trecut la un limbaj diplomatic mai amenintator decat luatul de guler. "Cine nu scrie bine nu mai primeste informatii. Cine nu are informatii iese de pe piata"- aceasta pare sa fie deviza partidului de guvernamant in ce priveste relatia cu presa in prag de campanie. "Aproape de oameni, impreuna cu ei" este primul slogan care iti vine in minte la cladirea Guvernului, dupa fiecare videoconferinta; atunci, pentru ca ziaristii sa nu dea buzna dupa Adrian Nastase cu intrebari incomode sau plictisitoare, un oficial al biroului de presa le bareaza calea, pana cand premierul este in siguranta in liftul care il duce direct la biroul sau din Palatul Victoria. Nici la sediul partidului presa nu mai are voie. Mass media nu mai viciaza aerul curat din Baneasa, fiind transferata pentru conferintele de presa undeva langa tarabele din piata cartierului. In fiecare luni, Nastase trebuia sa treaca pe langa ziaristi si sa auda, de pe scari, intrebarile lasate oricum fara raspuns. Pentru linistea activului de partid, ziaristii au fost zburati. Doar "sindicalistii de luni", cei care protesteaza constant in fata sediului la fiecare inceput de saptamana, mai trebuie rezolvati. Acum, PSD a introdus cartela magnetica de acces si tine usa permanent inchisa. De intrat, intra doar cine e cu voie de la stapanire. Asa s-a intamplat si marti seara, cand doar cativa ziaristi agreati, de la posturile de televiziune si agentiile de presa, au avut "privilegiul" de a consemna o declaratie despre "multitudinea ofertelor" de campanie si "calitatea deosebita a oamenilor cu care PSD merge in competitia electorala", la numai cateva ore dupa ce Nicolae Mischie obtinuse, se pare, de la conducerea partidului, promisiunea ca va fi mai departe pe liste. Surse pesediste spun ca Adrian Nastase insusi a luat decizia de a evita aproape total contactul cu presa, iritat de "neprofesionalismul" acesteia, care "vede numai lucruri rele", si de frecventa cu care revin aceleasi si aceleasi intrebari. De acum inainte, premierul va cuvanta doar la manifestari de partid sau la reuniunile electorale din tara, intr-o relatie directa cu alegatorii, evident in fata camerelor de luat vederi prin lentile roz. In mod paradoxal, Adrian Nastase pare sa se fi intors in timp, cu zece ani, in acea perioada a vietii sale cand, presedinte fiind al Camerei Deputatilor, facea glume de doi bani si considera ca este sub demnitatea functiei sale sa se adreseze unora aflati mai jos decat el pe scara sociala. PSD nu are nevoie sa fraudeze alegerile: el a invatat bine sa manipuleze informatia si, prin ea, opinia publica, pentru a-si atinge telul. Numai un credul isi poate imagina ca PSD ar putea sa schimbe rezultatul alegerilor prin numarul de stampile de la sectii sau prin inlocuirea buletinelor de vot. Tactica pesedista e mai elaborata. Partidul lasa deschise spre public numai acele canale de informatii pe care le poate controla si astupa tot ce ii poate produce surprize. Prin aceasta modalitate, se asigura ca electoratul va primi doar mesaje pozitive, care, in cele din urma, il va convinge sa voteze, de bunavoie, PSD. N-ar fi exclus, totusi, ca pe viitor - ca tot tine PSD pasul cu metodele cele mai moderne - sa se adapteze la Romania modelul american pentru straini: sa se ia amprente digitale si oculare alegatorilor, ca sa existe garantia ca voteaza numai cine trebuie si ce trebuie.