Acces rapid la tratament în străinătate pentru români. Andreea Marin: Pentru că pentru mine cel mai important în ţara asta e să laşi ceva în urmă

Bolnavii români cu afecţiuni grave ce nu pot fi tratate în ţară au acces la servicii medicale în statele membre UE şi nu numai, într-un timp mai scurt şi cu mai puţină birocraţie. Ordinul 1011 din 2011 prin care accesul pacienţilor români la tratamente în străinătate a fost facilitat e rezultatul unei lupte de doi ani de zile dusă de Asociaţia Salvează Vieţi la care s-a asociat acum 10 luni cunoscuta realizatoare TV, An

Prin Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 1011 din 9 iunie 2011, legislaţia privind tratamentul în străinătate al bolnavilor cu afecţiuni grave s-a modificat, astfel încât procedura se va realiza mai uşor. Conform actului normativ, fiecare etapă a procedurii de obţinere a tratamentului în străinătate are termene clare, astfel încât accesul la terapie se va face mai rapid. În plus, Comisia din cadrul Ministerului Sănătăţii care aprobă acordarea finanţării se va întruni de două ori pe lună, până în prezent aceste întâlniri având loc doar o dată pe lună. Modificări benefice au fost aduse legii şi în ceea ce priveşte transparenţa procedurii de aprobare a dosarelor. Astfel că direcţiile de sănătate publică vor fi obligate să afişeze şi să actualizeze periodic informaţiile cu privire la numărul de dosare depuse şi la stadiul lor de soluţionare.

Se acordă mai mulţi bani

Anul acesta, Ministerul Sănătăţii a acordat Programului gratuit de tratament în străinătate un buget de 29 de milioane de lei, cu trei milioane de lei mai mult faţă de anul trecut. În plus, conform noului ordin de ministru, a fost înlăturat criteriul „beneficiul tratamentului estimat pentru societate“, care împiedica obţinerea aprobării în cazul în care solicitările de finanţare depăşeau fondurile stabilite lunar pentru tratamente în străinătate. Şi controalele la medicul curant din ţară vor fi mai frecvente şi mai riguroase. Astfel, bolnavul este obligat să se prezinte la medicul care i-a recomandat tratamentul în străinătate ori de câte ori este programat, pentru evaluarea stării de sănătate după tratamentul aplicat în afara ţării. Şi medicul curant are obligaţia de a elabora rapoarte medicale la un an de la primul control efectuat şi de a transmite rezultatele direcţiilor de sănătate publică.

Adevărul: De ce v-aţi implicat în aceast demers?

Andreea Marin Bănică: Pentru că m-au rugat fetele de la Asociaţia Salvează Vieţi. Au venit la mine pentru că aveau nevoie de o voce întrucât nu le mai asculta nimeni în dialogul purtat cu Ministerul Sănătăţii. Cum nici pe mine nu m-a asculat la început.

Adevărul: De ce a durat atât de mult publicarea acestui Ordin?

Andreea Marin Bănică: Ar trebui să-i întrebaţi pe cei de la Ministerul Sănătăţii.  Dacă durează aproape doi ani elaborarea unui ordin al Ministerului Sănătăţii care nu are nevoie să treacă prin Parlament sau prin alte furci caudine, vă închipuiţi că nici măcar nu îmi dau seama care ar fi răspunsul la întrebarea cât ar dura să schimbi o lege în România fără să fii implicat politic şi fără să ai o voce publică.

Adevărul: Faptul că sunteţi o persoană foarte cunoscută v-a ajutat cumva în acest demers?

Andreea Marin Bănică: Nu am fost deloc privilegiată şi doar au existat încercări de a evita contactul cu mine pentru că era clar că merg până la capăt când cred într-o idee. Se ştie deja acest lucru.  Şi atunci s-a mers pe strategia amânărilor.  Vreau să menţionez însă că sunt şi oameni buni în Ministerul Sănătăţii, dar ei nu aveau puterea deciziei finale. 

Adevărul: Care ar fi principalul câştig pentru pacienţi existenţa acestui ordin?

Andreea Marin Bănică:  Cel mai important câştig e faptul că am stabili termene precise. În vechiul ordin omul îşi făcea dosarul, apoi procedura implica parcurgerea a 1.000 de paşi, o birocraţie întreagă... Vreau să spun că dura luni sau chiar ani. Acum totul se rezolvă în 47 sau 48 de zile lucrătoare, ceea ce e altceva. 

Adevărul: V-a lăsat un gust amar această experienţă?

Andreea Marin Bănică:  Nu. Sunt fericită pur şi simplu.  Pentru că pentru mine cel mai important în ţara asta e să laşi ceva în urmă. Peste 50 de ani n-o să-şi mai amintească nimeni că am apărut la televizor sau că aveam atâtea kilograme, dacă eram frumoasă sau ba, dar oamenii care vor beneficia de acest sprijin la limita dintre viaţă şi moarte vor fi o mărturie vie că am lăsat ceva în urmă. Şi eu şi fetele de la Asociaţia Salvează Vieţi care au iniţiat această campanie.