Regele Mihai I al României: „Acasă redeveneam un copil retras, singuratic“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regele Mihai, la ceremoniile de 10 mai 1928
Regele Mihai, la ceremoniile de 10 mai 1928

Despărţirea părinţilor, Principii moştenitori Carol şi Elena, a umbrit copilăria Regelui Mihai. Cel proclamat Rege la numai 6 ani mărturisea, peste ani, că a resimţit acut lipsa vieţii de familie. Mihai, al patrulea rege al României, s-a născut în seara de 21 octombrie 1921, la Castelul Foişor din Sinaia.

Regina Elena a Greciei a avut o sarcină dificilă. Pentru mai multă siguranţă, în afară de doctorul Romalo, medicul oficial al Casei Regale, din patria viitoarei mame a fost adus la Sinaia şi un specialist grec, doctorul Louros.

Moştenitorul tronului a venit pe lume mai devreme, în urma unei naşteri complicate, care i-a făcut pe cei prezenţi să se teamă pentru viaţa mamei şi a bebeluşului. „La un moment dat ne-am temut groaznic cu toţii că nu va supravieţui copilul - scria Regina Maria în Însemnările sale -, şi nu puteam suporta acest gând, mai ales pentru ea, dar şi pentru noi, pentru Carol" (Însemnări zilnice, ianuarie 1921-decembrie 1921, volumul III, Editura Albatros, Bucureşti, 2004).

O frumuseţe de copil

Regele Mihai, cu bunicul său, Regele Ferdinand   Fotografii: Arhivele Naţionale



Naşterea copilului a adus bucurie în familia regală. Micul principe, pentru care a fost ales un nume românesc, nu era doar primul nepot al Regelui Ferdinand, ci şi moştenitorul tronului. Astfel, viitorul dinastiei era asigurat. „Ce uşurare, ce bucurie, bucuria tuturor, că este băiat, că ea este în afara oricărui pericol" se entuziasma Regina Maria. „Şi, deşi mica fiinţă a venit pe lume cam cu o lună mai devreme, este cu adevărat un băieţel frumos şi a intrat din toate puterile în momentul în care a venit în bătrâna şi reaua noastră lume". „Consider că este o frumuseţe de copil", conchidea, mulţumită, augusta bunică.

Regele Mihai 6 jpeg

Cu Regina Maria, bunica paternă



Principele Mihai a fost creştinat în ianuarie 1922, la Bucureşti, în rit ortodox, după cum cerea Constituţia. Ceremonia religioasă a fost oficiată în sala mare a Tronului de la Palatul Regal. Naşi au fost Regele Ferdinand - întâiul naş, Regele Constantin al Greciei, bunicul matern al copilului, Regina-Mamă Olga a Belgiei, Regele Albert al Belgiei, Prinţul Christofor şi Prinţesa Irina a Greciei, Marea Ducesă Viktoria Feodorovna, Infanţii de Bourbon-Orléans.

Născut pe aripile speranţei, micul principe avea să cunoască repede „bătrâna şi reaua noastră lume", invocată de bunica paternă. În scurtă vreme, mariajul Principilor moştenitori Carol şi Elena s-a dovedit nefericit. Caracterul nestatornic al Prinţului Carol, ambiţiile făţişe sau nedeclarate din interiorul familiei regale au afectat din nou armonia atât de scurtă de la curtea României. În decembrie 1925, Principele Carol şi-a părăsit ţara şi familia şi a anunţat printr-o scrisoare că renunţă definitiv la drepturile sale de moştenitor al tronului. În ianuarie 1926, Parlamentul l-a declarat moştenitor al coroanei României pe copilul Mihai, atunci în vârstă de 4 ani, ajutat de o Regenţă.

Intrigile de palat şi singurătatea puterii

Cu Regina Maria, bunica paternă

Regele Mihai a fost foarte apropiat de mama sa



Pe micul principe l-a afectat mult despărţirea prematură a părinţilor. „De la naştere până la tinereţe, nu am cunoscut - ca să spun aşa - decât intrigile de palat şi singurătatea puterii - s-a confestat suveranul în dialogul cu Philippe Viguié Desplaces -, un fast întotdeauna apăsător şi, mai ales, lipsa dureroasă a unei vieţi de familie..." (O domnie întreruptă. Convorbiri cu Philippe Viguié Desplaces, Editura Libra, Bucureşti, 1995).

Cu puţinii săi ani, criza dinastică provocată de tată n-avea cum s-o înţeleagă. Problemele politice, viitorul dinastiei şi al ţării îi erau străine. „În momentul când se desfăşurau aceste evenimente, eu nu eram la curent cu nimic. Resimţeam aceste conflicte mai mult decât le înţelegeam. Îmi aduc astfel aminte de o duminică la biserică, cu mama. O priveam cu coada ochiului şi am văzut-o că plânge. Trebuie să fi avut vreo cinci ani. Suferinţa unei mame, iată, fără îndoială, cea mai veche amintire a mea din România...".

Şi inevitabilul s-a produs în iulie 1927. După aproape un an de suferinţe provocate de cancerul la colon, la ora două dimineaţa, Regele Ferdinand închidea ochii la reşedinţa de vară a suveranilor români de la Sinaia. În aceeaşi zi, după-amiază, în jurul orei 16.00, Principele Mihai, care nu împlinise încă 6 ani, a fost aclamat ca Rege de Parlament.

Micul Rege a domnit trei ani fără o lună, din iulie 1927 până în iunie 1930. Între timp, a devenit şcolar. În afară de  citit şi socotit,  nepotul lui Ferdinand Întregitorul învăţa încet-încet să fie Rege. Ceea ce nu era mereu simplu, după cum i-a mărturisit lui Viguié Desplaces. În primul rând, trebuia deprins cu sentimentul datoriei, prezent la primii doi regi ai României, înţeles într-o manieră particulară de tatăl lui. „Deşi suntem şi noi oameni ca oricare alţii, rolul nostru ne impune anumite responsabilităţi. Avem o datorie de îndeplinit, şi asta înainte de toate! Între altele, micul Rege trebuia să fie prezent la evenimente oficiale, însoţit de Regina-Mamă. La 10 mai 1928, bunăoară, Mihai I a salutat pentru prima oară asistenţa, ca suveran al românilor. La început de iunie, în mod tradiţional, membri ai familiei regale erau prezenţi la Târgul Moşilor, în Bucureşti. Maiestatea Sa a urmărit reprezentaţiile cu ponei şi cu maimuţe, curios ca orice copil, după cum îl înfăţişează fotografiile publicate în „Realitatea ilustrată". Era un moment mai pe potriva vârstei. Pentru că, de obicei, nu se simţea bine în ipostaze oficiale.

„Aceste ieşiri oficiale, care erau destul de puţin numeroase, constituiau de fapt singurele momente în care participam la viaţa Regatului", i-a explicat Mihai I lui Philippe Viguié Desplaces, „singurele momente în care aveam parte de manifestările de respect datorate unui Rege. La drept vorbind, eu m-aş fi lipsit bucuros de aceste obligaţii pe care le suportam fără a le înţelege. A-ţi îndeplini datoria, atunci când ai şase ani, este întotdeauna o corvoadă. Asistam la parade sau la treceri în revistă militare, ceea ce - departe de a mă distra - îmi provoca un sentiment de plictiseală şi de stinghereală. Reîntors acasă, redeveneam un copil retras şi singuratic". „Câteodată nici nu te vede, visează altundeva", remarca şi Principesa Ileana, mătuşa paternă a Regelui, natura-i melancolică.

Prima domnie a Regelui Mihai s-a sfârşit la 8 iunie 1930.

La 6 ani, aclamat ca Rege de Parlament

La 20 iulie 1927, Principele Mihai a fost adus de la Sinaia în Capitală, cu trenul regal, pentru a fi prezentat Camerelor reunite. Venise împreună cu mama sa, Principesa Elena. „Trăiască Regele Mihai I", au strigat deputaţii, iar Regele în pantaloni scurţi a salutat pentru prima oară Parlamentul, în calitate oficială.

Regele Mihai a fost foarte apropiat de mama sa

Două generaţii ale dinastiei: Carol al II-lea şi Mihai I



După cum a mărturisit ulterior, nu înţelegea prea bine ce se întâmplă. „Dumneavoastră nu trebuie să uitaţi că ideea de a deveni Rege al României nu domina viaţa mea de zi cu zi", aprecia suveranul în conversaţia cu Philippe Viguié Desplaces. „Desigur, ştiam că voi fi chemat să domnesc, dar nu-mi închipuiam că asta se va întâmpla la 6 ani!".

După depunerea jurământului, familia regală s-a înapoiat la Sinaia, pentru a asista la funeraliile defunctului Rege. În memoriile sale, Eugeniu Buhman, secretarul particular al Regelui Carol II, care n-o prea avea la inimă pe Regina Maria, scrie că aceasta şi-ar fi dorit ca ea să-l prezinte deputaţilor pe noul Rege. Şi că în dimineaţa de după decesul lui Ferdinand,  şi-ar fi petrecut mai multe ore la telefon cu guvernul. Cum i s-a refuzat această onoare, Regina a rămas la Sinaia, să vegheze la căpătâiul soţului („Patru decenii în serviciul Casei Regale a României. Memorii, 1898-1940", Sigma, Bucureşti, 2006).

„Am trăit acele zile fără a fi pe deplin conştient de evenimente", a rememorat peste ani Regele Mihai cu Philippe Viguié Desplaces ziua primei sale încoronări. „Bunicul meu, Ferdinand, abia murise de cancer şi iată că primeam telegrame de felicitare din lumea întreagă, aşa cum se obişnuieşte, când eu probabil abia ştiam să citesc! Îmi aduc aminte de parade militare grandioase, dar amintirile mele se amestecă cu fotografiile pe care le-am revăzut după aceea... La câteva ceasuri după moartea bunicului meu, Camerele m-au proclamat Rege al României, sub numele de Mihai I".

Două generaţii ale dinastiei: Carol al II-lea şi Mihai I

Cu Regina-Mamă Elena a Greciei   Fotografii: arhivele naţionale



În timpul primei domnii, programul oficial al Regelui Mihai a fost adecvat vârstei. Străin de marea politică, după cum era şi firesc, n-avea cum şti că, din străinătate, părintele lui îi pregătea detronarea. Şi că cei care-i juraseră credinţă la 20 iunie 1927 aveau să-şi uite repede legământul. 

Detronat de tată

După moartea Regelui Ferdinand, în exilul autoimpus, Carol începuse a nutri gânduri de domnie. Şi în ţară ideea că Prinţul Carol ar trebui iertat căpăta tot mai mulţi adepţi. Principele Nicolae, unchiul Regelui, era puţin preocupat de treburile statului. „Regenţa este o porcărie fără autoritate şi cu trei capete, greu de dus şi proasă conducătoare", îi scria el fratelui său Carol, la 17 ianuarie 1929. „Mare prostie ai făcut să te cari, dar ce mai, dacă nu erai tu, eram eu. Acum să vedem cum putem să împăcăm şi capra, şi varza".

Cu Regina-Mamă Elena a Greciei   Fotografii: arhivele naţionale

Regele şi Regina-Mamă, imortalizaţi de  Studio Julietta, fotograful oficial al Casei Regale



După un drum aventuros, la 6 iunie 1930, Prinţul Carol a revenit la Bucureşti. Regele Mihai şi-a amintit peste ani cu ce sentimente şi-a revăzut părintele. Nu se văzuseră de 5 ani şi aproape nicio amintire despre tată nu stăruia în mintea copilului. „Mama a fost cea care a venit să mă anunţe că tatăl meu se întorsese - a rememorat peste ani momentul revederii cu cel care avea să-l detroneze peste doar o zi. Îmi amintesc că era în mod vizibil foarte tulburată. Cât despre mine, am simţit că mi se strânge inima la simplul gând că aveam să îl cunosc pe bărbatul care o făcea să sufere atâta şi câteodată să plângă. Trebuie să recunosc că nu îl cunoscusem niciodată cu adevărat pe tatăl meu înainte de acest 6 iunie 1930. Aveam 2 ani atunci când începuse să o chinuiească  pe mama şi abia dacă avea mai mult atunci când plecase. De fapt, nu îmi pusesem niciodată cu adevărat întrebarea dacă el îmi lipsea sau nu... Iar acum, că se întorsese, îngrijorarea era în mine mai puternică decât curiozitatea sau dorinţa afectivă. Mama ceruse în mod imperios ca să nu fiu eu acela care să meargă înaintea lui, ci el să vină la Rege. A venit deci el în casa noastră. Îmi amintesc ca şi când s-ar fi întâmplat ieri. Se aflau acolo unchiul meu - Prinţul-regent Nicolae, mătuşa mea - Principesa Elisabeta, şi mama mea, adunaţi cu toţii în salon. Mama privea pe fereastră, într-o stare de agitaţie extremă. Deşi stătea cu spatele la mine, ştiam că plânge. Iar acolo, aşezat călare pe un scaun, se afla un bărbat pe care nu-l cunoşteam. Înalt, arătos, cu o mustaţă scurtă. Era tatăl meu. M-a privit îndelung, apoi s-a ridicat în picioare şi m-a luat în braţe, strângându-mă foarte tare. Mă simţeam prizonierul lui. Aş fi vrut să scap, eram foarte stânjenit deoarece, în timp ce el mă strângea în braţe, eu întorceam capul spre mama mea care plângea pe tăcute. Ştiam ce reprezintă tatăl meu pentru ea şi această scenă îmi era teribil de neplăcută.  Nu îmi era frică de el, la drept vorbind, însă ceva mă deranja, în fond nu simţeam niciun fel de bucurie".

"Trebuie să recunosc că nu îl cunoscusem niciodată cu adevărat pe tatăl meu înainte de acest 6 iunie 1930. "
Regele Mihai

Din Rege, Mare Voievod de Alba Iulia

La 8 iunie 1930, Parlamentul l-a proclamat Rege al României pe Carol, primul născut al lui Ferdinand şi al Mariei, sub numele de Carol al II-lea. Mihai a primit titlul de Voievod de Alba Iulia. Un titlu ridicol, în opinia lui Nicolae Iorga, cel care-i predase în copilărie lui Carol istoria neamului pe care acum era chemat să-l conducă. Întoarcerea tatălui avea să-i aducă fostului şi viitorului Rege noi suferinţe. O vreme, copilul a fost disputat de cei doi părinţi. Apoi, neîmpăcată cu ideea de a-şi ierta soţul adulterin, Regina-Mamă a părăsit România. Mihai, moştenitorul tronului, a rămas la Bucureşti. „Despărţirea de mama a avut asupra mea un efect profund", mărturisea peste ani suveranul.

„De când e Rege, îl vedem rar"

Între 1927 şi 1930, în timpul primei domnii, Mihai I a locuit cu Regina-Mamă Elena la Palatul din Bulevardul Kiseleff. În acest timp, Regina Maria locuia la Palatul Cotroceni. Palatul Regal din Calea Victoriei avea să fie refăcut în timpul lui Carol al II-lea, care a şi locuit acolo. „E cam trist, căci îl vedem foarte rar, de când e Rege, Mama lui nu-l prea aduce pe la noi, ceea ce ne doare mult", se destăinuia Principesa Ileana, mătuşa paternă a micului Rege, într-o scrisoare către diplomatul Radu Cuţarida, amic al Principesei.

Unul dintre primii câini ai regelui Mihai  În această fotografie, Majestatea Sa este alături de Regina Mamă Elena jpeg
„De când e Rege, îl vedem rar"
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite