Acasa

Doar douazeci de ziaristi au fost, joi, la ultimul miting de solidaritare cu jurnalistii rapiti. Deznadejdea sufoca si ultimele licariri de speranta privind soarta lor. In aceeasi seara,

Doar douazeci de ziaristi au fost, joi, la ultimul miting de solidaritare cu jurnalistii rapiti. Deznadejdea sufoca si ultimele licariri de speranta privind soarta lor. In aceeasi seara, Traian Basescu a vorbit, in treacat, de posibilitatea executiei celor patru ostatici, ca si cand ar fi vrut sa pregateasca terenul pentru ce e mai rau. Se spune ca a fost atunci un moment de blocaj in negocieri. Saptezeci si doua de ore mai tarziu, stirea eliberarii a fost intampinata cu neincredere, chiar si de catre parintii ziaristilor. Certitudinea eliberarii a pus apoi punct in criza ostaticilor. In constiinta colectiva, criza ostaticilor va ramane ca un reper al unui alt tip de comunicare intre societate, presa si guvernanti. A fost, poate, pentru prima oara cand autoritatea statului s-a "personalizat" intr-o structura institutionala, chiar daca ea s-a numit celula de criza. Probabil ca, daca s-ar face acum un sondaj, celula de criza ar fi in frunte la capitolul incredere in institutii, mult mai sus decat Biserica si Armata. A fost, totodata, pentru prima oara cand presa nu a reusit sa sparga barajul informational, dar in acelasi timp a fost si un moment de solidaritate nationala. Si, ceea ce este mai important, dupa cincisprezece ani, o entitate a statului a demonstrat ca viata oamenilor nu este doar subiect pentru discursuri demagogice. Succesul operatiunii este dublat si de un succes politic. Romania a aratat ca nu cedeaza la presiunile teroriste de retragere a trupelor, ceea ce o asaza intr-o alta zona de perceptie internationala. In plan intern, din pacate, situatia celor patru rapiti a fost speculata de partide. Actorii politici de la noi au aratat ca nu sunt inca pregatiti pentru un efort comun, care sa depaseasca orgoliile personale, asa cum se intampla in alte tari. La acest capitol, populatia a luat o nota mult mai mare decat trimisii sai in Parlament. Cata vreme mitingurile de solidaritate au fost mediatizate intens, prin Piata Universitatii au trecut fel de fel de politicieni, pe care, altfel, cu greu ii vezi mergand pe jos, prin Bucuresti. Opozitia a cerut chiar retragerea trupelor din Irak, uitand parca cine a semnat pentru acordul de a participa la actiunile de mentinere a pacii din zona. La un moment dat, se parea ca o parte a societatii civile reactioneaza exact la comanda rapitorilor, etapa in care tacerea serviciilor a fost luata drept neputinta. Putini au fost cei care au remarcat, in acele zile, ca singurul comunicat mai consistent "emanat" de la celula de criza a avut semne de speranta. E vorba de ziua ultimatumului, cand, printre randuri, populatiei i se spunea ca cei patru sunt in viata si negocierile continua. Din pacate, a fost o incercare esuata a autoritatilor de a comunica cu populatia, prin intermediul presei. A urmat apoi apelul "Fecioara Maria", intors si el pe toate fetele, dupa care s-a instalat o liniste totala. Nici macar familiile nu au avut privilegiul unei informari preferentiale, de teama scurgerii informatiilor si a interpretarii acestora. Este foarte probabil ca avantajul de imagine al celulei se va transfera acum integral asupra lui Traian Basescu. Presedintele s-a pus in fruntea acelei structuri, manat de instinctul sau de a se vari in orice criza. A jucat totul pe o carte, asa cum o face de ani de zile, si a castigat inca o data. Acum, ca s-a incheiat criza, pluteste un alt pericol. Cel al perpetuarii tipului de comunicare cu presa practicat in perioada crizei. Prin jocul sau, Basescu a aratat tuturor celor care l-au acuzat de opacitate in relatia cu media, pe parcursul celor 55 de zile, ca a avut dreptate sa o faca. Nimic nu-i place mai mult lui Traian Basescu decat sa demonstreze ca singur impotriva tuturor poate castiga o batalie. "O sa spun eu ce s-a intamplat", a tunat amenintator Basescu, la un moment dat in timpul crizei, suparat ca presa l-a pus inca o data intr-o situatie dificila, lasand sa se inteleaga ca doar temporar se ocupa de ziaristi ca de niste oameni. Daca va face asa, Basescu va pierde rapid capitalul adunat astazi in sac. Criza ostaticilor a aratat presei ca, din cand in cand, trebuie sa aiba incredere in autoritati. Aceeasi criza trebuie sa invete politicienii ca, uneori, trebuie sa acorde mai mult credit presei, chiar daca, in sufletul lor, ar vrea sa vada ziaristii inaugurand un alt canal spre Marea Neagra. Criza jurnalistilor ar putea constitui un nou reper in evolutia noastra ca cetateni europeni. E nevoie doar de incredere in comunicare.