Academia ocupă degeaba spaţiul studenţilor
0Sediul ISPRI este, în general, pustiu."Nici nu ştiam că funcţionează ceva acolo. N-am văzut să intre cineva la ISPRI", spun studenţii Facultăţii de Jurnalism şi ştiinţele Comunicării,
Sediul ISPRI este, în general, pustiu.
"Nici nu ştiam că funcţionează ceva acolo. N-am văzut să intre cineva la ISPRI", spun studenţii Facultăţii de Jurnalism şi ştiinţele Comunicării, care învaţă în aceeaşi clădire.
Noi am găsit la ISPRI, din aproape 60 de angajaţi, doar două secretare care stăteau liniştite la o ţigară şi discutau despre telenovele. În rest, uşi închise, clanţe prăfuite. "Domnul director Ion Bulei nu este aici. şi dânsul, ca şi ceilalţi cercetători fac multă muncă de teren. Mai încercaţi!", ne-a sugerat, cu zâmbetul pe buze, una dintre ele. Foaia de prezenţă, datată cu vreo săptămână în urmă, stătea aruncată într-un colţ şi nu avea mai mult de zece nume pe ea.
Existenţa ISPRI, justificată doar ca proprietar de sediu
Nici Academia nu are informaţii despre Institut. L-am întrebat pe acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, despre ISPRI. Cine lucrează acolo, ce salarii au cercetătorii şi ce produce, în fond, acest institut? Răspunsul pe care l-am primit a fost o broşură de reclamă în limba engleză, copie a paginii de internet a institutului.
Dovada că nimeni nu trece pe la ISPRI se află la Facultatea de ştiinţe ale Comunicării. Aceasta are sediul cu un etaj sub institut, şi stă cu tavanul inundat de câteva săptămâni, fără ca nimeni de la ISPRI să reacţioneze. "Nu are cine, pentru că nu este nimeni acolo. Noi trebuie să ne facem programare ca să vorbim cu cineva de la Institut", spune Mihai Coman, decanul de la Jurnalism.
"Din cauza ISPRI, care ocupă inutil etajul, suntem nevoiţi, în fiecare an, să limităm serios numărul de studenţi. Am dori să închiriem întreg etajul, oferind fonduri Academiei, dar cei de la ISPRI se opun cu înverşunare. Îi înţeleg: dacă s-ar muta şi ar intra în atenţia Academiei, chiar ar trebui să producă ceva şi să semneze condica. Dar aşa, ei limitează accesul la studii a sute de potenţiali studenţi şi îi chinuie, indirect, şi pe cei care prind un loc. Nici nu pleacă, nici nu produc", spune tot Mihai Coman.
Stricăciunile le repară păgubiţii
"Acum a trebuit să mai închidem o sală. Riscam să ne îmbolnăvim de la igrasie. Iar mirosul este insuportabil", explică Maria Coman, profesoară a facultăţii. Mai mult, ea îşi aminteşte că zugrăveala, aparatul de aer condiţionat, care este compromis, şi tot restul camerei inundate sunt întreţinute din fonduri proprii.
"Tot noi va trebui să reparăm", spune ea, în timp ce încuie camera unde nu se mai poate intra de ceva vreme.
Se încarcă comentariile...
