ADN, made in România

să doneze spermă ca să-şi salveze uzina din faliment. Acum, hazul de necaz poate deveni business plan. În unele ţări, băncile de spermă au dat faliment din lipsa deponenţilor. Poluarea şi

să doneze spermă ca să-şi salveze uzina din faliment. Acum, hazul de necaz poate deveni business plan. În unele ţări, băncile de spermă au dat faliment din lipsa deponenţilor. Poluarea şi hrana artificială au înmuiat vigoarea spermatozoizilor occidentali, simţindu-se nevoia de mână de lucru din afară. Uzinele ADN din România încă produc marfă de calitate: spre deosebire de ARO, aprinderea se face la sfert de cheie, iar băncile sunt mereu pline de lichidităţi. De ce nu ne-am impune pe piaţă? În fond, lucrurile sunt cât se poate de serioase. Cuplurile infertile trec prin adevărate drame, iar actul medical prin care pot fi ajutate să aibă o sarcină e la fel de important ca o operaţie cu risc vital. Dacă aceste intervenţii s-ar realiza în ţară, ar fi un bun început pentru "exportul" de servicii medicale. Nu ca până acum, când se exportau direct copii sau embrioni congelaţi care sunt, din punct de vedere moral, fiinţe umane fără CNP. şi simplul export de spermă ar fi o prostie, similară cu vânzarea de cherestea în loc de mobilă, la care ne-am priceput atât de bine. Desigur, nu se vor face averi din fertilizarea in vitro. Câteva sute de tratamente pe an, că doar n-o să atragem toată clientela continentului, înseamnă doar câteva milioane de euro, dar ar fi o bună reclamă pentru medicii şi medicina românească, deschizând calea unor noi şi noi clienţi. Luptele care se duc azi în sistemul sanitar au drept miză bugetul de mizerie stors de la necăjitul contribuabil român. Bani adevăraţi se găsesc în vestul continentului, iar un bun manager, de stat sau privat, s-ar strădui să înhaţe cât mai mult din acele fonduri.În Ungaria, sate întregi de la graniţa cu Austria au fost cumpărate de stomatologii care şi-au deschis cabinete pentru austrieci. Africa de Sud oferă la pachet un safari, la rinoceri, şi o rinoplastie, adică o intervenţie de chirurgie estetică a nasului. În România, israelienii vin să joace la cazinou şi să-şi aranjeze dinţii în aceiaşi bani. Pare greu de crezut, când în spitale trebuie să te baţi pe mâncare cu gândacii instituţiei, că se vor îngrămădi vesticii la noi în clinici. Există însă multe centre private, există şi clinici de stat care arată ca în Vest şi, mai ales, există forţă de muncă ieftină. Spargerea litiazei cu ultrasunete e de două ori mai ieftină la Cluj ca în Budapesta, salariile făcând diferenţa. Îmbătrânirea populaţiei a crescut enorm cheltuielile pentru sănătate, deci asigurările publice fie reduc pachetul de servicii garantat, fie caută tratamente ieftine în alte ţări. În deceniul trecut, 32 la sută din absolvenţii români de medicină au ieşit din sistem, majoritatea plecând în Vest. Pentru occidentali, e mai rentabil însă să-i folosească în România, trimiţându-le aici pacienţii, aşa că medicina privată se va dezvolta în anii ce vin la fel cum s-au dezvoltat fabricile cu investitori străini. Rămâne de văzut dacă statul va şti să intervină, facilitând investiţiile private în Sănătate, sau va repeta greşeala din industrie, subvenţionând ani de zile fabricile falimentare.