Craiova: Ruxandra Chelaru ţine vie lumea poveştilor

Are o energie cât 20 de prichindei la un loc, iar atunci când nu este pe scenă în Bucureşti, la Vâlcea sau în Craiova, actriţa este când ursitoare, când clovn sau prinţesă, când creatoare de bijuterii.

Un dialog cu Ruxandra Chelaru este categoric un salt în universul copilăriei, pe care se încăpăţânează să îl ţină aproape de ea în fiecare clipă din viaţă. Şi ce nu face actriţa Ruxandra Chelaru. Profesia o urcă pe scenele teatrelor Masca din Bucureşti, Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, Naţionalului craiovean, o aduce în ineditul intim al cafe-teatrului Play sau în spectacole de improvizaţie şi pantomimă pe străzile oraşului. Iar când nu face teatru porneşte o adevărată vânătoare de idei cu unic scop, acela de a se juca frumos şi fructuos.

Şefă de promoţie

„M-am îndrăgostit de un om care voia să dea la teatru, iar ca să fiu cu el, am început să vreau şi eu tot teatru“, mărturiseşte actriţa. În timp ce căuta pe net date despre admitere, a dat peste cursurile de fotografie, imagine de film şi televiziune de la UNATC. Acolo Ruxandra Chelaru a văzut cu proprii ei ochi cum se pregăteau cei de la teatru, costumele, luminile. În 2005, după doar două săptămâni de studiu, a ajuns studenta Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, la clasa profesorilor Remus Mărginean, Nataşa Raab şi Alexandru Boureanu. La capătul studenţiei era şefă de promoţie.

Un personaj cu un casetofon, în „Ghetto Blaster“

Colaborarea cu Teatrul Masca a pornit în vara anului trecut, când mergea la diferite workshop-uri pentru Commedia dell’arte. „Sunt un fan al măştilor de mică“, spune Ruxandra, încântată de colaborarea cu acest teatru, unde joacă în spectacolul „Ghetto Blaster“ a cărui coregrafie îi aparţine Vavei Ştefănescu, directorul artistic al Centrului Naţional al Dansului. Dar Ruxandra Chelaru poate fi văzută în „Casting!“ la Teatrul Anton Pann din Vâlcea, ori de câte ori se joacă „Metamorfoze“ în regia lui Vlad Drăgulescu, spectacol declarat cel mai bun la Gala tânărului actor Hop - Mangalia 2008, a fost Firfirică în „Ţara lui Gufi“, care a luat premiul de interpretare colectivă la Festivalul Internaţional de Neoavangardă de la Iaşi. La Teatrul Naţional, Ruxandra Chelaru a fost povestitorul - copilul în „Prostia omenească“, femeie  lejeră în „Cele două orfeline“, în regia lui George Ivaşcu sau Julieta în „Romeo şi Julieta“ din cadrul Festivalului Shakespeare.

Albă ca zăpada, clovn, Cenuşăreasa

Se ţine de petreceri pentru copii şi intră pentru ei în pielea vestitelor personaje de basm, modelează baloane în fel şi chip, desenează pe feţişoarele micuţilor, are ore de coregrafie cu cei mici la Palatul Copiilor sau la Grădiniţa Butterfly. Printre picături creează bijuterii din fimo, o argilă specială, sau pictează tricouri pe care le etalează pe funny-vintage.eu. Ruxandra Chelaru se pleacă în faţa copilăriei, convinsă că toţi, indiferent de vârstă trebuie să visăm şi să ne jucăm, şi pregăteşte lumea-poveştilor.ro.

Născută: 5 martie 1985, Craiova
Educaţie: Departamentul de Artă Teatrală - Secţia Actorie, Universitatea din Craiova
Experienţă: Un an de actorie
Hobby: Balet clasic, desen, pictură, fotografie, echitaţie, înot, schi, patinaj, ciclism, scrimă, judo

Ce-i place
Să călătorească. Adoră Discovery Travel, ciocolata sub toate formele ei, ciupercile şi salatele. Se lasă cucerită de frumuseţea şi prospeţimea jocului şi caută mereu să facă lucruri noi.

Ce nu-i place
Neseriozitatea, lipsa de modestie, răutatea gratuită. O dezamăgesc oamenii care reuşesc să înşele încrederea celor din imediata lor apropiere, care nu sunt sinceri şi nu îşi asumă greşelile.

Ai ştiut dintotdeauna că vrei să faci teatru?
R.C.: Am ştiut mereu că-mi place să mă joc. Mi-au plăcut poveştile frumoase, pline de aventură şi peripeţii, am vânat ideile năstruşnice şi n-am avut linişte până nu le-am pus în practică. Nu mi-am imaginat niciodată că joaca mă va duce pe scenă de teatru.

În care bucăţică a teatrului te regăseşti?
R.C.: Îmi place teatrul cu totul, dar mă simt fabulos atunci când dansez. De altfel, când eram mică spuneam mereu că vreau să mă fac balerină. N-a fost aşa, dar este minunat cum au evoluat în cele din urmă lucrurile.