Târgovişte: Geo Badea, alpinistul îndrăgostit de sălbăticia munţilor din România

A traversat Carpaţii şi a escaladat cele mai grele trasee de alpinism din ţară. În 1996 a demarat proiectul TOP 7 care urmăreşte escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele şapte continente.

A mers încă din copilărie pe munte, cu părinţii până în 1990, nu avea posibilitatea să meargă cu altcineva. Acest lucru s-a schimbat odată cu înscrierea la Asociaţia de Turism Chindia, în 1991, când alături de membrii clubului, a făcut cunoştinţă cu masivele Leaota şi Bucegi. Tot atunci a început şi alpinismul, cu ocazia celei de a doua şcoli de ghizi montani organizată după revoluţie de Comitetul Naţional de Turism pentru Tineret prin BTT Dâmboviţa.

A traversat Carpaţii şi a escaladat Fisura Albastră

În 1992 a început alpinismul de performanţă alături de Marcel Puiu şi Miki Diaconescu, a continuat alături de regretatul Dragos Chiţulescu, cu care a făcut echipă cinci ani, iar mai târziu cu Marius Popescu şi Gabriel Boriga, actualul primar al oraşului. În paralel cu alpinismul de performanţă, între 1994 şi 1996, reuşeşte traversarea integrală a Carpaţilor româneşti pe traseul de creastă cu altitudinile cele mai mari. În mai 1995, a escaladat Fisura Albastră, un traseu renumit pentru dificultate şi frumuseţe. „Se presupune că intri în rândul alpiniştilor adevăraţi după ce reuşeşti ascensiunea acestui traseu”, spune Geo. Un an mai târziu escaladează „Traseul Speranţelor”, unul dintre cele mai grele trasee de escaladă din România. “Părinţii au fost la început împotrivă, cu timpul însă s-au obişnuit. Mama îşi făcea rugăciuni de fiecare dată când plecam la munte, să mă întorc cu bine”, îşi aminteşte Geo.

Proiectul TOP 7

În august 1996 a organizat prima expediţie a clubului Chindia peste hotare, pe un vârf de mare altitudine, Vf. Elbrus, cel mai înalt din Europa, cu o altitudine de 5642 de metri. Este prima reuşită din proiectul TOP 7, care urmăreşte escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele şapte continente. Continuă TOP 7 cu Vf. Kibo-Kilimanjaro, cel mai înalt din Africa, 5895 metri, împreună cu  Dragos Chiţulescu în expediţia organizată de David Neacşu în ianuarie 1998. În acelaşi an, în august, reuşeşte ascensiunea solitară a vârfului Mont Blanc, 4810 metri.

FOTO: Vârful Aconcagua - 6962 metri, America de Sud

În februarie 1999, atinge Vârful Aconcagua, 6962 metri, cel mai înalt vârf din America de Sud, alături de Gabriel Boriga, iar în septembrie, împreună cu Marius Popescu, escaladează vârful Matterhorn, 4478 de metri. Urmează vârful Tupkal din Maroc, iar în 2002 în iunie, atinge vârful McKinley,6194 metri, ascensiune solitară pe cel mai înalt munte din America de Nord.
„Expediţiile au fost finanţate de Consiliul Local Târgovişte dar şi de alte firme. La început a fost mai greu, cu timpul sponsorii au fost mai receptivi şi strângerea banilor necesari a decurs mult mai uşor”, spune Geo Badea.
Proiectul va fi continuat cu vârfurile Karstensz-Papua Noua Guinee, Vinson-Antarctica şi Everest-Asia. „E nevoie de colaborare cu alţi alpinişti, sunt expediţii mari, în care nu te poţi duce singur”, mai spune Geo.

Salvamontist din 1998

La Salvamont a intrat la chemarea profesorului Doru Diaconescu, şeful formaţiei Salvamont Dâmboviţa. Mai întâi ca membru aspirant şi pe urmă ca membru plin. A participat la numeroase concursuri naţionale de salvare montană, atât de vară cât şi de iarnă, unde a obţinut locuri pe podium.
A participat la numeroase acţiuni de salvare în special pe timp de iarnă împreună cu Doru Diaconescu şi Lucian Simon, membrii echipei. “Odată am plecat la patru dimineaţa pentru a-l salva pe cabanierul de la Scropoasa, intrase în şoc cardiac, până am ajuns acolo acesta decedase, este unul dintre cazurile mai triste care m-au impresionat”, povesteşte salvamontistul.

“Prudenţa te ţine în viaţă", este sloganul cu care plec în fiecare expediţie. Muntele trebuie respectat, daca nu îl respecţi nu te iartă, spune Geo Badea.

Ce-i place:
Îmi place foarte mult sălbăticia munţilor din România, acest lucru fiind unul dintre puţinele care mă mai ţin în ţară. Iubesc oraşele mici, cochete şi curate, îngrijite, ca de exemplu oraşul Graz, din Austria. Sper să văd cât de curând şi Târgoviştea cam cum arată oraşul Graz.

Ce nu-i place:
Nu îmi place mizeria lăsată de turişti pe munte. Nu voi înţelege niciodată lucrul ăsta. Nu îmi place deloc când „frip-turiştii” care ocupă locurile pitoreşti şi vor să arate tuturor că au trecut pe acolo, prin zgomotul pe care îl fac şi prin gunoaiele pe care le lasă în urma lor. Câteodată, la sfârşit de săptămână, rămâi îngrozit de ceea ce rămâne după ei.

Întrebări şi răspunsuri:

Care a fost cel mai greu moment în ascensiunile montane?
Ascensiunea pe vârful McKinley din Alaska a fost momentul critic, când din cauza viscolului mi-a fost distrus cortul şi am rămas cu mâinile în buzunare la -47 de grade şi la un vânt de 200 km/h. Eram în ultima tabără, la 5200 de m, noaptea a venit furtuna, cortul era protejat de nişte parapeţi de zăpadă, iar aceasta din cauza viscolului, a fost aruncată peste cort. Când am deschis fermoarul cortului a intrat toata zăpada peste mine. Am fost ajutat de nişte alpinişti americani care m-au luat cu ei.

Care este cea mai mare satisfacţie profesională?
Nu pot vorbi despre un moment anume. Toate reuşitele montane, senzaţia aceea de a fi sus, clipele în care te separi de tot ce este lumesc, sunt momentele în care te simţi cel mai aproape de Dumnezeu.

PROFIL:
Născut: 1 noiembrie 1973
Educaţie: Facultatea de Istorie – Geografie din cadrul Universităţii Valahia din  Târgovişte
Profesia: profesor de geografie, alpinist