- Joi 30 apr 2009
Nistorescu, de la „Cântarea Americii“ la „Nutzy - Spaima Puţii“
Citiţi editorialul lui Cornel Nistorescu, apărut în cotidianul "Ediţie specială":
Nutzy - Spaima Puţii , 27 aprilie 2009
„Domnule Nistorescu, doar Dumnezeu vă poate ierta!”
Atenţie, te calcă Nistorescu!
Dacă nu ar fi purtat semnătura lui Cornel Nistorescu, textul ar părea desprins din paginile revistei „România Mare”. Este greu de imaginat cum ziaristul care a creat o şcoală de presă, făuritor (cum se spune) de gazete, un model pentru mulţi tineri, a putut să se coboare în subsolurile urât mirositoare ale scrisului, acolo unde băltesc Corneliu Vadim Tudor şi Victor Ciutacu.
„Nutzy – Spaima Puţii” este un atac imund la adresa unui personaj feminin cu „figura bălaie şi cu privire de viţică muşcată de muscă”. Nistorescu nu i-a precizat numele, dar cititorii avizaţi înţeleg repede că este vorba de Elena Udrea, ministrul Turismului. În viziunea editorialistului, Udrea este „o „fată plecată singură din Căcănaţii-Afumaţi”, cu „vale adâncă între ţâţe şi ruj întins cu şpaclu”, care are ambiţia să ajungă „prima femeie preşedintă”. „Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă” - inventează gazetarul o replică pentru Elena Udrea.
În 1988, Cornel Nistorescu publica la prestigioasa editură Cartea Românească volumul de reportaje „Proprietarul de iluzii”, lucrare care a reprezentat pentru multe generaţii de jurnalişti o „carte de căpătâi”. Astăzi, Nistorescu a ajuns atât de rău încât, în editorialul din „Ediţie specială”, oferă mostre înfiorătoare de vulgaritate: „schimbă maşinile albe şi scumpe (Elena Udrea – nota. red), cum schimbă farmacistele chiloţii”, „hai sictir! – ar fi zis înfometată de sex şi politică”, „face priviri curgătoare către toţi cei care trădează agitaţie în pantaloni”. Subliniem că aceste fraze au fost scrise de omul care, în anul 2001, fusese ovaţionat pentru emoţionantul editorial „Cântarea Americii”, cu referire la atacurile teroriste din 11 septembrie.
Un pamflet cu un personaj inventat
Cornel Nistorescu a fost iritat de întrebările reporterului „Adevărul”: „Ce să comentez? Ce pot să spun despre un pamflet?” Editorialistul a negat faptul că personajul la care face referire ar fi Elena Udrea: „Câtă vreme este un lucru care nu-şi doreşte să fie foarte clar la adresa cuiva, nu are niciun rost să personalizez. Este un text care nu vrea să aibă o identitate.” Cu aroganţa şi vehemenţa practicate în apariţiile televizate, Nistorescu ne-a oferit şi o „cheie de lectură”: „În mod cert nu e vorba despre un personaj, este un personaj compozit, inventat din tot felul de trăsături de la tot felul de persoane din societate.”
Faptul că Nistorescu se ascunde sub scutul unui „pamflet” îl plaseză, din nefericire, alături de Corneliu Vadim Tudor şi de Ion Cristoiu (prin atacul la adreasa scriitoarei Gabriela Adameşteanu din urmă cu câţiva ani). Cei doi, măcar avuseseră curajul să pomenească numele „ţintelor”, dar Nistorescu l-a dat „anonim”.
Jurnalista Rodica Culcer, editorialist la „Evenimentul zilei” şi la revista „22”, a fost surprinsă neplăcut de textul lui Cornel Nistorescu: „Nu l-am citit cu plăcere. Nu-mi place acest stil, nu-l agreez, dar poate că bărbaţilor le place să facă aşa ceva”. Rodica Culcer nu poate spune cu siguranţă cine este personajul din editorial: „Ţin să cred că e vorba de un personaj generic, un tip de femeie care se afirmă într-un anumit fel în viaţa politică. Nu vreau să interpretez mai mult decât ce am citit...”
Ziaristul Robert Turcescu spune că un jurnalist nu se judecă după un singur text sau după o emisiune, ci după ce a făcut într-o viaţă. „Îl apreciez pe Nistorescu pentru multe lucruri pe care le-a făcut în jurnalistica din România şi n-am să mă apuc să-i comentez editorialul. Să-l judece cititorii, ei sunt cei mai buni critici.”
Reacţia cititorilor pe site-ul ziarului a fost promptă, majoritatea fiind şocată şi dezamăgită de vulgaritatea lui Nistorescu. Omul şi-a pierdut echilibrul profesional.Mircea Toma, Director al Agenţiei de Monitorizare a Presei, a fost uimit de agresivitatea şi obscenitatea textului.
„E clar nevoie de un argument, de o justificare pentru intensitatea discursului de genul acesta. În afară de o dorinţă majoră de a atrage atenţia asupra emiţătorului decât asupra subiectului, eu nu văd.”, a declarat Mircea Toma. „Cornel Nistorescu a fost un bun ziarist”, a mai precizat Toma.
Ce să comentez? Ce pot să spun despre un pamflet?
Cornel Nistorescu,
publicist
„Cântarea Americii“(fragmente)
24 septembrie 2001 - „Evenimentul Zilei“
.jpg)
„De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celalalt nici dacă îi vopseşti! Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc un amalgam ameţitor de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala.”
„Şi, totuşi, tragedia americană a făcut din trei sute de milioane de oameni o mână strânsă pe inimă. N-a sărit nimeni să acuze Casa Albă, armata şi serviciile secrete că reprezintă o adunătură de neisprăviţi. N-a fugit nimeni să-şi scoată banii din bănci.
Nu s-a înghesuit nimeni pe străzile vecine să caşte gura. Americanii au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari.”
„Au fixat steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobil trece un ministru sau preşedintele. Şi cu orice prilej au izbucnit în cântecul lor tradiţional: God Bless America!”
„Nu ştiu cum Dumnezeu toată această cântare obsedantă a Americii nu suna nici dogit, nici naţionalist, nici ostentativ! Te făcea să mori de ciudă că nu eşti în stare să-ţi cânţi şi tu ţara, fără a risca să fii socotit şovin, ridicol sau suspect de cine ştie ce interese meschine.”
„.....cu fiecare apel telefonic se adunau milioane şi milioane de dolari într-o colectă menită a recompensa nu un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumpărat cu nimic. Ce Dumnezeu poate să-i unească pe americani într-un asemenea hal? Pământul acela? Istoria lor galopantă? Puterea economică? Banul? Ore întregi am încercat să găsesc un răspuns, fredonând melodii şi îngânând propoziţii ce riscă să sune a locuri comune. Le-am întors pe toate feţele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni!”
„Nutzy - Spaima Puţii“(fragmente)
27 aprilie 2009 - „Ediţie Specială de oltenia“
.jpg)
„Românul curios, bârfitor sau obsedat sexual deschide televizorul şi butonează. Pe cel mult al treilea canal, dă de Nutzy! Vale adâncă între ţâţe, ruj întins cu şpaclu, poşetă scumpă, pantof cu toc, picior peste picior (dar numai până în zona în care nu se zăresc şunculiţele), ce mai, vedeta şi dinamita naţiunii! Nutzy S. P. schimbă maşinile albe şi scumpe, Merţ şi Audi şi altele din clasa premium, cum schimbă farmacistele chiloţii. O pereche pe zi!”
„Nutzy S. P. a comandat cele mai scumpe, groase şi sofisticate cărţi din lume, din care să înveţe oarece teorie politică. Ştiţi cum le-a parcurs? A pasat pachetul nedesfăcut unei surate şi i-a zis: «Citeşte şi zi-mi şi mie ce este mai folositor şi mai interesant!» «Şi ce vrei să îţi fişez din ele?» «Cum să mă afirm şi cum să încalec puterea! Da’, mai ales, cum să ajung prima femeie preşedintă», ar fi răspuns poreclita Spaima Puţii. «Da, iubito, dar pentru asta îţi mai trebuie şi cultură politică, şi charismă!» «Hai sictir», ar fi zis înfometata de sex şi politică. “Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă! Şi banii nu-s o problemă! » Nutzy are tupeu.“
„De exemplu, ea a lansat cu mare dezinvoltură, în mare vogă: “Să mutăm capitala României în Delta Dunării!” A fost prima ei mare iniţiativă turistică şi politică.“
„Partidul care o susţine pe Nutzy - Spaima Puţii (trebuie precizat că doamnele n-au niciun motiv de sfială sau de teamă, porecla duduii referindu-se pentru performanţă doar la organul sexual masculin) a şi trecut propunerea sa între proiectele urgente ale viitorului program de guvernare. Nutzy a lansat şi marea soluţie pentru ieşirea din criză. «Declarăm litoralul românesc zonă liberă de taxe (adică fără TVA şi impozite) şi deschidem cazinouri şi bordeluri de lux. »”
.jpg)
Nu-mi place acest stil, dar poate că bărbaţilor le place să facă aşa ceva.
Rodica Culcer,
editorialist
.jpg)
N-am să mă apuc să-i comentez editorialul, să-l judece cititorii, ei sunt criticii.
Robert Turcescu
ziarist
.jpg)
Uneori Paraziţii au un comentariu mult mai decent decât al unor analişti politici.
Mircea Toma
director AMP
Nutzy - Spaima Puţii , 27 aprilie 2009
„Domnule Nistorescu, doar Dumnezeu vă poate ierta!”
Atenţie, te calcă Nistorescu!
Dacă nu ar fi purtat semnătura lui Cornel Nistorescu, textul ar părea desprins din paginile revistei „România Mare”. Este greu de imaginat cum ziaristul care a creat o şcoală de presă, făuritor (cum se spune) de gazete, un model pentru mulţi tineri, a putut să se coboare în subsolurile urât mirositoare ale scrisului, acolo unde băltesc Corneliu Vadim Tudor şi Victor Ciutacu.
„Nutzy – Spaima Puţii” este un atac imund la adresa unui personaj feminin cu „figura bălaie şi cu privire de viţică muşcată de muscă”. Nistorescu nu i-a precizat numele, dar cititorii avizaţi înţeleg repede că este vorba de Elena Udrea, ministrul Turismului. În viziunea editorialistului, Udrea este „o „fată plecată singură din Căcănaţii-Afumaţi”, cu „vale adâncă între ţâţe şi ruj întins cu şpaclu”, care are ambiţia să ajungă „prima femeie preşedintă”. „Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă” - inventează gazetarul o replică pentru Elena Udrea.
În 1988, Cornel Nistorescu publica la prestigioasa editură Cartea Românească volumul de reportaje „Proprietarul de iluzii”, lucrare care a reprezentat pentru multe generaţii de jurnalişti o „carte de căpătâi”. Astăzi, Nistorescu a ajuns atât de rău încât, în editorialul din „Ediţie specială”, oferă mostre înfiorătoare de vulgaritate: „schimbă maşinile albe şi scumpe (Elena Udrea – nota. red), cum schimbă farmacistele chiloţii”, „hai sictir! – ar fi zis înfometată de sex şi politică”, „face priviri curgătoare către toţi cei care trădează agitaţie în pantaloni”. Subliniem că aceste fraze au fost scrise de omul care, în anul 2001, fusese ovaţionat pentru emoţionantul editorial „Cântarea Americii”, cu referire la atacurile teroriste din 11 septembrie.
Un pamflet cu un personaj inventat
Cornel Nistorescu a fost iritat de întrebările reporterului „Adevărul”: „Ce să comentez? Ce pot să spun despre un pamflet?” Editorialistul a negat faptul că personajul la care face referire ar fi Elena Udrea: „Câtă vreme este un lucru care nu-şi doreşte să fie foarte clar la adresa cuiva, nu are niciun rost să personalizez. Este un text care nu vrea să aibă o identitate.” Cu aroganţa şi vehemenţa practicate în apariţiile televizate, Nistorescu ne-a oferit şi o „cheie de lectură”: „În mod cert nu e vorba despre un personaj, este un personaj compozit, inventat din tot felul de trăsături de la tot felul de persoane din societate.”
Faptul că Nistorescu se ascunde sub scutul unui „pamflet” îl plaseză, din nefericire, alături de Corneliu Vadim Tudor şi de Ion Cristoiu (prin atacul la adreasa scriitoarei Gabriela Adameşteanu din urmă cu câţiva ani). Cei doi, măcar avuseseră curajul să pomenească numele „ţintelor”, dar Nistorescu l-a dat „anonim”.
Jurnalista Rodica Culcer, editorialist la „Evenimentul zilei” şi la revista „22”, a fost surprinsă neplăcut de textul lui Cornel Nistorescu: „Nu l-am citit cu plăcere. Nu-mi place acest stil, nu-l agreez, dar poate că bărbaţilor le place să facă aşa ceva”. Rodica Culcer nu poate spune cu siguranţă cine este personajul din editorial: „Ţin să cred că e vorba de un personaj generic, un tip de femeie care se afirmă într-un anumit fel în viaţa politică. Nu vreau să interpretez mai mult decât ce am citit...”
Ziaristul Robert Turcescu spune că un jurnalist nu se judecă după un singur text sau după o emisiune, ci după ce a făcut într-o viaţă. „Îl apreciez pe Nistorescu pentru multe lucruri pe care le-a făcut în jurnalistica din România şi n-am să mă apuc să-i comentez editorialul. Să-l judece cititorii, ei sunt cei mai buni critici.”
Reacţia cititorilor pe site-ul ziarului a fost promptă, majoritatea fiind şocată şi dezamăgită de vulgaritatea lui Nistorescu. Omul şi-a pierdut echilibrul profesional.Mircea Toma, Director al Agenţiei de Monitorizare a Presei, a fost uimit de agresivitatea şi obscenitatea textului.
„E clar nevoie de un argument, de o justificare pentru intensitatea discursului de genul acesta. În afară de o dorinţă majoră de a atrage atenţia asupra emiţătorului decât asupra subiectului, eu nu văd.”, a declarat Mircea Toma. „Cornel Nistorescu a fost un bun ziarist”, a mai precizat Toma.
Ce să comentez? Ce pot să spun despre un pamflet?Cornel Nistorescu,
publicist
„Cântarea Americii“(fragmente)
24 septembrie 2001 - „Evenimentul Zilei“
„De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celalalt nici dacă îi vopseşti! Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc un amalgam ameţitor de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala.” „Şi, totuşi, tragedia americană a făcut din trei sute de milioane de oameni o mână strânsă pe inimă. N-a sărit nimeni să acuze Casa Albă, armata şi serviciile secrete că reprezintă o adunătură de neisprăviţi. N-a fugit nimeni să-şi scoată banii din bănci.
Nu s-a înghesuit nimeni pe străzile vecine să caşte gura. Americanii au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari.”
„Au fixat steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobil trece un ministru sau preşedintele. Şi cu orice prilej au izbucnit în cântecul lor tradiţional: God Bless America!”
„Nu ştiu cum Dumnezeu toată această cântare obsedantă a Americii nu suna nici dogit, nici naţionalist, nici ostentativ! Te făcea să mori de ciudă că nu eşti în stare să-ţi cânţi şi tu ţara, fără a risca să fii socotit şovin, ridicol sau suspect de cine ştie ce interese meschine.”
„.....cu fiecare apel telefonic se adunau milioane şi milioane de dolari într-o colectă menită a recompensa nu un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumpărat cu nimic. Ce Dumnezeu poate să-i unească pe americani într-un asemenea hal? Pământul acela? Istoria lor galopantă? Puterea economică? Banul? Ore întregi am încercat să găsesc un răspuns, fredonând melodii şi îngânând propoziţii ce riscă să sune a locuri comune. Le-am întors pe toate feţele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni!”
„Nutzy - Spaima Puţii“(fragmente)
27 aprilie 2009 - „Ediţie Specială de oltenia“
„Românul curios, bârfitor sau obsedat sexual deschide televizorul şi butonează. Pe cel mult al treilea canal, dă de Nutzy! Vale adâncă între ţâţe, ruj întins cu şpaclu, poşetă scumpă, pantof cu toc, picior peste picior (dar numai până în zona în care nu se zăresc şunculiţele), ce mai, vedeta şi dinamita naţiunii! Nutzy S. P. schimbă maşinile albe şi scumpe, Merţ şi Audi şi altele din clasa premium, cum schimbă farmacistele chiloţii. O pereche pe zi!”„Nutzy S. P. a comandat cele mai scumpe, groase şi sofisticate cărţi din lume, din care să înveţe oarece teorie politică. Ştiţi cum le-a parcurs? A pasat pachetul nedesfăcut unei surate şi i-a zis: «Citeşte şi zi-mi şi mie ce este mai folositor şi mai interesant!» «Şi ce vrei să îţi fişez din ele?» «Cum să mă afirm şi cum să încalec puterea! Da’, mai ales, cum să ajung prima femeie preşedintă», ar fi răspuns poreclita Spaima Puţii. «Da, iubito, dar pentru asta îţi mai trebuie şi cultură politică, şi charismă!» «Hai sictir», ar fi zis înfometata de sex şi politică. “Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă! Şi banii nu-s o problemă! » Nutzy are tupeu.“
„De exemplu, ea a lansat cu mare dezinvoltură, în mare vogă: “Să mutăm capitala României în Delta Dunării!” A fost prima ei mare iniţiativă turistică şi politică.“
„Partidul care o susţine pe Nutzy - Spaima Puţii (trebuie precizat că doamnele n-au niciun motiv de sfială sau de teamă, porecla duduii referindu-se pentru performanţă doar la organul sexual masculin) a şi trecut propunerea sa între proiectele urgente ale viitorului program de guvernare. Nutzy a lansat şi marea soluţie pentru ieşirea din criză. «Declarăm litoralul românesc zonă liberă de taxe (adică fără TVA şi impozite) şi deschidem cazinouri şi bordeluri de lux. »”
Nu-mi place acest stil, dar poate că bărbaţilor le place să facă aşa ceva. Rodica Culcer,
editorialist
N-am să mă apuc să-i comentez editorialul, să-l judece cititorii, ei sunt criticii. Robert Turcescu
ziarist
Uneori Paraziţii au un comentariu mult mai decent decât al unor analişti politici. Mircea Toma
director AMP
