Vă mai amintiţi de... Mircea Nedelciu

Prozator şi eseist, Mircea Nedelciu s-a născut la 12 noiembrie 1950 în Fundulea şi a murit la 12 iulie 1999, la Bucureşti. În 1973 a absolvit Facultatea de Filologie (secţia română - franceză) a Universităţii Bucureşti. Încă din studenţie a făcut parte din cenaclul Junimea, condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu.

Alături de Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Sorin Preda şi Constantin Stan, Mircea Nedelciu a editat gazeta de perete „Noii“.

După facultate, a avut diverse slujbe: profesor, ghid turistic, librar la Editura Cartea Românească, apoi funcţionar la Uniunea Scriitorilor. Începând cu anul 1990, a condus o asociaţie româno-franceză de difuzare editorială, care încerca să revitalizeze viaţa profesională a scriitorilor autohtoni.

În 1988, s-a îmbolnăvit de o formă de leucemie. S-a stins din viaţă în 1999, la vârsta de 48 de ani. Mircea Nedelciu, considerat drept unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului optzecist şi ai postmodernismului în literatura română, a debutat în anul 1977 cu proză scurtă în „Luceafărul“.

Doi ani mai târziu, a publicat volumul de povestiri „Aventuri într-o curte interioară“. Au urmat „Efectul de ecou controlat“, „Amendament la instinctul proprietăţii“, „Şi ieri va fi o zi“ sau „Zmeura de câmpie“. În anii 1979, 1983 şi 1986 a fost răsplătit cu premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, Mircea Nedelciu a avut o fructuoasă activitate jurnalistică, colaborând cu majoritatea revistelor literare şi culturale din ţară, dar şi cu publicaţii din Franţa, Ungaria, Polonia, Rusia şi Germania. Eugen Simion spunea despre Mircea Nedelciu: „Cine-i citeşte cu atenţie năzdrăvăniile, ingenioasele lui scenarii epice, observă ce povestitor talentat este şi că textualismul său este, în primul rând, un stil“.