Risc: repetarea scenariului grecesc

Şi dacă am deveni cu toţii greci? Ceea ce este astăzi impus acestei ţări stoarse şi umilite de partenerii europeni anunţă oare ceea ce ar putea fi prescris la un moment dat şi Italiei, Portugaliei şi, de ce nu, Franţei?

Europa vrea să vindece boala, dar va ucide bolnavul. Soarta croită pentru greci ar trebui să îi intereseze pe toţi europenii: sunt şi ei ameninţaţi de aceste tăieri în bugetele sociale, de aceste scăderi cu 22% ale salariului minim? Lupii moralişti obiectează că Grecia a trăit mult timp precum greierele, împrumutând şi cheltuind fără măsură, cosmetizând cifrele şi întreţinând o administraţie imensă şi coruptă.

Toate acestea sunt adevărate. Dar Comisia Europeană, pieţele financiare, băncile care au împrumutat atât, toate nemiloase acum, chiar descoperă acum situaţia? De ce nu au făcut nimic, de ce nu au spus nimic atunci când ar fi trebuit?

Nu ar fi trebuit readuse în discuţie bazele zonei euro a cărei fragilitate o putem măsura azi prin faptul că o economie marginală (mai puţin de 3% din PIB-ul european) ameninţă întregul? Forma intervenţiei europene este cu atât mai odioasă: convocarea premierului, instaurarea unei supravegheri umilitoare a conturilor, dispreţ evident, în special al Germaniei, pentru suveranitatea unei naţiuni. În fine, majoritatea experţilor nu cred în remediile europene, care nu au făcut decât să afecteze şi mai mult o economie aflată deja în plină recesiune.

Cu alte cuvinte, doar au agravat situaţia. Astăzi, grecii şi în special cei mai săraci şi mai dezavantajaţi sunt cei care plătesc. Cât timp vor mai accepta inacceptabilul?