Ciudaţii care candidează la preşedinţia Franţei

Au practic şanse zero de a ajunge locatari la Palatul Elysée. Unii dintre ei se află la a doua sau chiar la a treia încercare. Niciunul nu renunţă şi fiecare vine cu propuneri care mai de care mai trăsnite.

Obiectivul acestor iluştri necunoscuţi este să apere ideile grupurilor din care fac parte, cele mai multe din ele la mii de ani lumină distanţă de oferta politică tradiţională a partidelor mari. Cotidianul „Le Parisien" a făcut turul de orizont al ciudaţilor cu imaginaţie care aspiră la preşedinţia Franţei.

Adeptul mişcării raeliene. Rasta Président, membru al mişcării raeliene (care susţine că viaţa a apărut pe Pământ datorită extratereştrilor) promite „dezinhibarea" Franţei şi „un sistem politic similar comunismului, dar fără proletariat". Propune ca membrii guvernului său să aibă salariul minim pe economie, drept de vot pentru toţi francezii începând de la şase ani şi legalizarea cannabisului. Poate chiar şi a poligamiei. Cea mai ciudată de departe este însă intenţia de a aduce şomajul la 100% - sloganul său este „A munci mai puţin pentru a trăi mai bine".

Paraşuta. Cindy Lee, membră a „Partidului Plăcerii", se vrea candidată „pentru ca o undă de hedonism să sufle deasupra Franţei". Planturoasa „dansatoare profesionistă" (practicantă de striptease) este la a treia încercare pentru Elysée. În afară de un arsenal de măsuri anticriză, Cindy Lee (numele ei de scenă) propune o societate bazată pe „huzureală şi sex pentru toţi". A mai propus asta şi în 2002 şi în 2007, dar nu a obţinut numărul de semnături.

Femeia cu văl. Kenza Drider (32 de ani) este o figură la fel de colorată. Poartă vălul musulman integral. Şi nu îl poartă numai ea, îl poartă chiar şi simbolul feminin al Franţei, Marianne - posterul de campanie este pictura lui Delacroix, „La Liberté Guidant le Peuple", dar cu Marianne înfăşurată din cap până în picioare.  Principalul ei obiectiv dacă ajunge preşedinte este abrogarea legii care interzice purtarea de văl integral în public. Kenza Drider s-a pus la dispoziţia tuturor femeilor victime ale stigmatizării. În plus, crede că mai este posibil un sistem în care femeile să se pensioneze la 60 de ani, iar bărbaţii la 65.

Copilul răsfăţat. Cu zâmbet de premiant şi doar 22 de ani, Maxime Verner e deja maestru în arta comunicării politice, materia pe care o studiază la Sorbona. Este deja tot mai des invitat la dezbaterile TV. Platforma electorală pe care şi-o propagă prin intermediul Twitter şi Facebook conţine 89 de puncte. „Să renaştem împreună" e sloganul său. E adept al „taxei Robin Hood" şi al pensionării la 60 de ani. Îi asigură pe cei care îl întreabă că are deja 250 de susţineri din 500 necesare. Aflat în campanie electorală, reuşeşte să străbată ţara cu un buget de doar 3.500 de euro. Foloseşte însă cardul de reducere pentru studenţi.

„Clerocratul". François Amanrich (62 de ani) vine şi el cu o propunere inedită: alegerile să se desfăşoare sub forma unor trageri la sorţi, după o primă selecţie a candidaţilor. Este ideea în jurul căreia se învârte „clerocraţia" (după termenul grecesc cleroterion, instrumentul prin care se trăgeau la sorţi magistraţii în democraţia ateniană). Doar asta ar permite revenirea la o „adevărată democraţie ateniană", spune eseistul şi fostul profesor de scrimă. Va obţine cu siguranţă susţinerea a 500 de primării, mai ales că este sprijinit de cea mai importantă lojă masonică, spune Amanrich. Lucid, ştie că nu va deveni preşedinte. Doreşte însă măcar să le arate francezilor că există şi sisteme electorale mai bune.

Monarhistul. Patrick de Villenoisy este candidatul Alianţei regale. Evident, vrea să reinstituie monarhia în Franţa. Însă una constituţională. „Toţi vă promit luna şi stelele de pe cer. Cereţi soarele", scrie pe afişul său electoral, o aluzie clară la ­Ludovic al ­XIV-lea, Regele-soare. În acest nou sistem, regele ar avea aceeaşi funcţie ca şi preşedintele, dar ar aduce şi continuitate. Dacă ar câştiga, nu ar păstra funcţia, ci ar oferi-o unui descendent de os regal, precum şeful Casei de Orléans sau ducele de Anjou. Deocamdată, niciun primar nu a dorit să susţină un asemenea program.

Recidiviştii. Mai există şi înfrânţii de serviciu, care speră într-un rezultat mai bun de această dată: Jacques Cheminade (70 de ani), inamic al finanţei internaţionale; Jean-Marc Governatori (53 de ani), fost şef de companie şi actual lider al Alianţei ecologiste independente, susţinut de starul porno Zara Whites; omul de afaceri Nicolas Miguet,preşedinte al Adunării contribuabililor francezi, care doreşte să reindustrializeze Franţa.

Favoritul, atacat cu făină

Nici politicienii de primă mărime nu au parte de sprijinul tuturor francezilor. Favoritul tuturor sondajelor, socialistul François Hollande, a fost atacat cu făină, miercuri, la finalul unei manifestaţii privind spaţiile locative. Incidentul a avut loc în timp ce politicianul socialist, favorit în scrutinul prezidenţial, rostea un discurs. O femeie s-a apropiat de el şi l-a atacat cu făină. Femeia a fost evacuată imediat de forţele de ordine. Deocamdată nu se cunosc motivele gestului, dar femeia a declarat că a ajuns la capătul răbdării pentru că în Franţa „nu se aplică legile". A doua zi, femeia a fost internată la psihiatrie. În decembrie 2000, preşedintele român Emil Constantinescu a fost atacat cu cerneală de Faur Isaia.