România, condamnată la CEDO pentru un deţinut obligat să stea cu fumători

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, marţi, guvernul României la plata sumei de 4.000 de euro pentru că nu a protejat sănătatea unui deţinut diagnosticat cu fibroză pulmonară, deoarece a fost nevoit să împartă celula cu mai mulţi fumători.

Cei şapte magistraţi au stabilit în mod unanim că, în cazul cetăţeanului român Anesti Elefteriadis, a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce interzice comportamentul inuman sau degradant. Verdictul nu este definitiv şi poate fi atacat prin apel în termen de trei luni, transmite Europa Press.

Deţinutul, care a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru asasinat, a reclamat la Curtea de la Strasbourg că între anii 1994 şi 2000 a stat într-o celulă de 13,8 metri pătraţi cu încă trei deţinuţi, care erau fumători.

A fost diagnosticat cu fibroză pulmonară

El a solicitat să fie mutat în altă celulă încă din 1994, însă acest lucru nu s-a întâmplat decât în 1999, când a fost diagnosticat cu fibroză pulmonară.

Între 2000 şi 2005, deţinutul a fost închis în alte locuri, şi - potrivit certificatului medical din 2005 - starea sa de sănătate a fost bună. În februarie 2005, bărbatul a fost mutat într-un alt penitenciar, fiind obligat din nou să împartă celula cu doi deţinuţi care fumau 'zi şi noapte'. La cererea sa, în noiembrie 2005 a fost mutat într-o altă celulă, unde erau numai nefumători.

Totuşi, timpul petrecut în preajma fumătorilor a fost suficient pentru ca la examenele medicale din 2008 să reiasă că deţinutul suferea de bronhopneumopatie obstructivă cronică, de gradul doi.

Nu a fost mutat din lipsă de spaţiu

Elefteriadis a depus prima cerere de transfer în 2005, dar a fost respinsă pe motiv de lipsa de spaţiu în închisoare. Deţinutul a declarat că a fost forţat să împartă celula cu fumători şi a contactat o boală pulmonară pentru care nu a primit niciun trantament şi nici nu a fost mutat de lângă fumători
Judecătorii au respins o parte din plângerile referitoare la perioada cuprinsă între iunie 1994 şi decembrie 2000, dar au acceptat argumentele privind perioada cuprinsă între februarie şi noiembrie 2005, moment în care se cunoştea starea de sănătate a deţinutului.

"Autorităţile aveau obigaţia să ia măsuri de protejare a stării de sănătate a pacientului", au declarat magistraţii.